Ori la bal, ori la spital
Un miros de menta ma trezeste din somn. Nu-i nimeni in camera. Cascata asta de Adriana iar a lasat ceaiul la fiert si umbla de nebuna prin camin. Asa face mereu. Si doar i-am spus de nenumarate ori sa-si bage mintile-n cap, ca-ntr-o zi ne pomenim cu-n incendiu, Doamne fereste! Doar a vazut la televizor cum a ars caminul ala de nefamilisti, din cauza unui resou nesupravegheat. Degeaba: cainii latra, ursul merge!
Imi scot mana de sub perna cu inimioare rosii si ma uit la ceas. E unsprezece fara un sfert. Simt un fior rece pe sira spinarii. Fir-ar sa fie, iar am pierdut cursul de comparata! Am deja trei absente, si doar ne-a zis profu' ca la patru zburam din examen... Ce porcarie! Dar ia stai, dom'le, azi nu-i sambata, ce naiba? Bai, zapacita mai sunt! Si daca nu-mi spuneau fetele ieri, inainte de toata povestea asta cu Eduard: "Ai grija, tu, ca maine-i sambata si trebuie sa mergem la balul bobocilor. Sa nu te puna naiba sa nu vii, c-ai terminat-o cu noi, auzi?". Pe urma Alina a-nceput sa se fataie prin camera cu mainile la spate, imitandu-l pe profu' de folclor: "Balul bobocilor este un act folcloric cu valoare defulator-compensatorie!". Maama, ce-am mai ras la faza asta!
Mirosul de menta imi inteapa narile. Pe resoul de langa masa fierbe ceaiul intr-un ibric verde, afumat. Ma dau jos din pat, in papucii de plus. Doamne, ce frig e, si astia inca n-au dat drumul la caldura! Tremur din toate-ncheieturile. Iau ibricul de coada si-mi torn ceai in cana, sa ma-ncalzesc. Ceaiul fierbinte imi da o senzatie placuta-n stomac. Ma duc in baie, la chiuveta, sa spal strecuratoarea. Oglinda patata cu stropi imi atrage privirea ca un magnet. Pentru prima oara parul asta rosu nu mi se mai pare deloc caraghios. Din contra, de cand m-am vopsit, parca nu mai sunt fata aia de la tara, timida si speriata. Zici ca-s Stanley, din "Masca". Maaama, ce mi-a placut filmul ala! Cred ca l-am vazut de vreo trei ori pan-acum si tot m-as mai duce sa-l vad!... Privirea-mi cade pe-o floare ce-acopera cartea lui Blecher "Inimi cicatrizate". E magnolia pe care mi-a oferit-o ieri in parc Eduard, spunandu-mi pe tonul ala teatral al lui: "Cat timp iubirea noastra va trai/ Aceasta floare nu se va ofili!". Acum e uscata ca o sorcova... Ma uit iar in oglinda. Tricoul asta rosu tipa pe mine de stramt. si sanii... daca i-as avea un pic mai mari, ca tipa aia de la franceza, Loredana!... Dar in rest e naspa gagica: scuza-ma, cu picioarele alea ca doua paranteze, cu nasul ala de rechin si-n plus, vorba Adrianei, "mai are par pe cap doar de-un dus".
Usa plina de postere cu Spice Girls si Ricky Martin se deschide incet, scartaind. Adriana intra-n camera infofolita intr-un halat roz, de bumbac flausat. Papucii de plaja, de culoarea marii, ii plescaie sub talpile ude.
- Ce, iar nu merge dusul?
- Ooo, s-a trezit Frumoasa-din-padurea-adormita! zice ea, inchizand usa cu zgomot. Nu, tu, nu merge, nu stiu ce naiba are, ca robinetul de calda se-nvarte-n gol! A trebuit sa ma rog de gagicile de la treijnoua: "Cioc-cioc! primiti cu salubrizarea?" - in fine... Dar tu, chiar, ce-ai patit azi-noapte de erai asa ravasita si plangeai "de sarea camesa de pa tine"?! Ai baiguit tu ceva despre nu stiu ce tip de la arte, dar prea multe n-am putut scoate de la tine: te smiorcaiai ca o... ca o... Ia zi, nu-i asa ca-i misto s-o faci, sa simti cum... Bine, stiu ca la-nceput doare un pic, dar da-o naibii, sa plangi chiar in halul ala!...
- Nu, n-a iesit chiar... adica... n-am fost pregatita pentru... (Ma dor obrajii de parca vorbele ei m-au plesnit peste fata). Poate alta data, cine stie... chiar diseara, la balul bobocilor, de ce nu?... Agatam niste tipi misto si...
- Bravo, imi place! Mi-era teama sa nu te calugaresti, Doamne fereste!... (Bate cu degetul in tablia mesei). Oricum, negrul nu prea te prinde, asculta-ma pe mine! zice Adriana, apoi rade ascutit, in timp ce-si freaca parul cu-n prosop verde, chinezesc. Imi vine si mie sa rad:
- Doamne, tu, Adi, ce nebuna esti! Daca i-ar trece-unui caine prin cap ideile tale, ar turba, zau asa!...
Adriana se-arunca-n pat si-ncepe sa schelalaie ingrozitor, tavalindu-se prin asternut.
- Mai bine ti-ai bea ceaiul, ca se raceste! ii zic eu razand si aratandu-i ibricul.
Alina intra pe usa si muzica de pe coridor patrunde in camera o data cu ea. Vine de la cumparaturi. O franzela lunguiata iese din punga de nailon pe care scrie METRO cu litere mari, galbene. Adriana se repede la ea, latrand intruna.
- Hooo, jigodie, culcat! zice Alina si-arunca-n ea cu perna mea, aia cu inimioare rosii. Imi vine s-o strang de gat.
- Unde-i Monica? intreaba Alina, descarcand continutul sacosei pe masa.
- Dar de un' sa stiu io? Cand m-am trezit nu era-n camera.
- S-a dus pana la Blue Marine sa-si ia niste toale faine, zice Adriana. Doar o stii cum e: in fiecare zi isi schimba hainele. Daca tot s-a dus, i-am dat si eu niste bani sa-mi ia o trusa de farduri, c-azi dimineata, nu stiu unde naiba mi-era gandul, am scapat trusa-n chiuveta ca fraiera si toate culorile s-au facut varza.
- Bani aruncati pe conducta, zice Alina cu regret. De banii astia, pe bune, puteam intra toate la bal, dar asta e: cand ai ghinion, ai!
* * *
- Haideti odata, fetelor, striga Adriana la noi, facand gesturi largi din maini. E sase jumate, ce naiba! Dac-o mai dalangim mult asa, nu mai ajungem la bal nici poimaine!
Monica isi face aparitia cu o sacosa imensa-n mana, leganand-o inainte si-napoi, in ritmul pasilor.
- Salut, fetelor!
- Salut, tu! Pe unde umbli? Am crezut c-ai murit!
- Am fost pana la Blue Marine sa-mi iau o toala. Ce ziceti, va place?
Scoate din plasa o fusta neagra, cat o batista, dintr-un material d-ala stretch, care mai mult te dezbraca decat te acopera. Vorba unei colege: "Se terminau picioarele si fusta tot n-aparea".
- Maaama, ce misto e!
- Cat ai dat pe ea?
- Tu, mai aveau si alte marimi?
- Hai, pune-o pe tine, sa vedem cum iti sta!
Monica-si trage fusta pe ea si zdup la oglinda de pe usa dulapului.
- Ce bluza sa-mi iau, tu?
- La asta nu-ti mai trebuie nici o bluza, observa Alina.
- Ba da si-nca una ceva mai lunga, c-altfel sunt buna de violat.
- Mare paguba! Intotdeauna exista o solutie care nu da gres, zice Adriana, de parca face reclama la detergenti.
- Ce solutie? se intereseaza Alina.
- Hai, tu, nu stiti nici macar atata lucru?!... Pic de cultura... Solutia-i simpla: s-accepti! Si daca ai putin noroc, de nu se grabeste ala prea tare, poti sa-i zici chiar "amor". Daca nu, consider-o doar "experienta initiatica".
- Mai, mai, ce elevata suntem! zice Monica din varful buzelor.
- Calmati-va, ce naiba! Zau ca n-am chef sa va aud certandu-va, zice Alina pe un ton energic.
Adriana nici n-o baga in seama. Topaie prin camera ca nebuna, la inceput ingrozita, strigand cat o tine gura: "Ma violeaaaza!".
Eu cotrobai prin tot dulapul dupa bluza aia a mea alba, lunga pana-n talie si cu maneci evazate. Unde-oi fi pus-o nu pot sa-mi dau seama. O gasesc intr-un tarziu in gramada de rufe murdare. Ce ma fac, Dumnezeule?! Alta bluza n-am, iar p-asta am uitat s-o spal. Cum pot fi atat de imprastiata? Imi dau lacrimile. M-asez pe pat bosumflata si le spun fetelor ca n-au decat sa mearga la bal fara mine, ca bluza mea-i jegoasa si alta n-am...
- Termina, tu, Oano, cu vaicarelile astea! zice Adriana. Ce dracu', doar nu esti copil. In loc sa-mi ceri mie-o bluza, te-agiti ca un Pepsi.
Scoate din dulap rochia ei verde, cu care i-a dat gata pe toti la banchet. Cel putin asa s-a laudat anul trecut, cand ne-a aratat-o prima oara.
- Hai sa vedem cum iti vine!...
Ma-mbrac cat ai bate din palme.
- Esti bestiala! izbucnesc fetele. Pericol public, ce mai!
Rochia Adrianei imi vine destul de fix: aproape mulata pe corp.
- Cred ca-i putin cam stramta, nu vi se pare?
- Prostii, iti vine perfect: abia de-ti scoate formele-n evidenta! zice Monica. Iti mai trebuie niste pantofi la culoare, d-aia cu toc inalt, ciorapi negri si...
- N-am decat albi! Stii, pentru bluza mea...
- Lasa ca ne descurcam noi, nici o problema, zice Adriana, in timp ce-si potriveste sutienul. Doar am o gramada de ciorapi negri...
Alina se-ntoarce de la dus, cu parul infasurat intr-un prosop galben. Nici n-am observat cand a iesit din camera! Mereu cu ochii-n boarfele astea de prin dulap. Oare si ea s-a "salubrizat" tot la treijnoua?
- Tu cand ai de gand sa te mai si usuci? sare Monica.
Alina nu-i raspunde. Cauta ceva prin poseta.
- Am o idee, zice Adriana. Il usuci putin cu prosopul si-l dai cu gel. O sa arati marfa!
- Da, sigur! Ma mai sui pe niste tocuri, si-o sa prind bulgarii cu freza mea salbatica.
- Si turcii cu tatele! adauga Monica.
Alina arunca-n ea cu prosopul. Raspunsul nu se lasa prea mult asteptat: un pachet de strampi de-ai Adrianei o loveste drept in umar. In cateva clipe, prin camera zboara tot felul de obiecte: bigudiuri, sosete, chiloti, piepteni, rujuri, sutiene... Adriana sare-n pat si striga la noi:
- Gata, tu, nebunelor! E atat de tarziu si voua va arde de joaca!
Bataia inceteaza. Incepem iar sa cautam prin lucruri si sa bombanim. Monica gaseste o bluza neagra din voal transparent, un pic mai lunga decat fusta. Pantofii foarte inalti ii dau un aer solemn. Alina-si probeaza metodic toate bluzele din dotare:
- Pe asta am avut-o la cheful de saptamana trecuta... Asta are fermoarul stricat... Astea doua-s murdare... Rosul asta ma prinde ca naiba... Asta alba ma face de-o tona...
Pana la urma alege o bluza din voal negru, cu guler anchior si maneci cu volanase.
- Hai tu, Alina, da-o dracului de treaba! Din cate bluze ai, numai p-asta-i gasit-o? se tanguie Monica. Ne ducem acolo de parca suntem trase la xerox, zau asa.
Adriana se machiaza in fata oglinzii de la chiuveta. Isi freaca buzele una de alta, sa-ntinda uniform rujul. Trebuie sa recunosc ca rochia asta albastra, ca fardul de pe pleoape, ii vine mortal. Si ce pantofi si-a tras tipa, cu tocurile astea subtiri si inalte!
De bine de rau, suntem gata de bal. Mai indesam prin posete tot felul de lucruri, fara de care n-am iesi din camera nici pana la chioscul de vizavi: ruj, rimel, farduri, agrafe, oglinda, guma de mestecat, pieptene, cartela de telefon, pachet de servetele, pile de unghii, prezervativ, chei, bilete, bani, ciorapi de schimb, tigari, bricheta, si parasim in graba caminul. De-acum nu mai e cale de-ntoarcere: ori la bal, ori la spital! (Va urma)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
