Vă amintiţi de pantofii sport de la fabrica Pionierul, de Rosprint sau Rostart? Construite la începutul secolului, dezvoltate în perioada comunismului, fabricile de încălţăminte din Bucureşti au ajuns o paragină, adăpost pentru oamenii străzii.
Moştenitorii foştilor proprietari le-ar accepta şi în acest stadiu. Terenul de sub ele valorează zeci de milioane de euro. Au acte, dar n-au succes în lupta cu statul român.
Nicolae Prodanof, nepotul lui Nicola Prodanof, unul dintre cei mai activi industriasi de la inceputul secolului trecut, este stupefiat de ce-a ramas in 2012 din munca celui care a facut in Bucuresti cele mai mari fabrici de incaltaminte din Sud-Estul Europei.
135 de mii de metri patrati, pe cheiul Dambovitei, in centrul Bucurestiului. La nici un km de Palatul Parlamentului se intind dizgratioase urmele unei industrii altadata infloritoare. Peste 8.000 de oameni lucrau inainte de 90 pe cea mai importanta platforma a industriei de incaltaminte din Romania.
Infiintate in 1889, fabricile au functionat la Tulcea pana prin 1913, cand au inceput sa fie mutate in Bucuresti: Tabacaria Nationala si fabrica Bourul, cunoscute sub numele de fabrica Dambovita si Talpa, redenumita Pionierul. "Au ocupat locurile pe care le stim pe cheiurile Dambovitei, care pe vremea aia era considerat in afara Bucurestiului - spune Nicolae Prodanof -, pentru ca, avand tabacarii si substante chimice, cu mirosuri puternice, n-avea cum să se stabileasca mai in centru. Si acolo erau terenuri, baltoace, baltoase cum ar veni, plin de balti. Acolo si-a facut el fabricile…" Au facut bocanci, echipament militar si alte produse necesare armatei, iar afacerile au crescut. Dar a venit sfarsitul razboiului si, odata cu el, schimbarea de regim.
Reprezentantul mostenitorilor se lupta de 20 de ani cu statul roman pentru redobandirea averii familiei. 28 de de procese, din care 12 sunt inca pe rol, inclusiv un dosar la Strasbourg.
Dupa venirea comunistilor, fabricile s-au dezvoltat, iar produsele de aici aveau mare cautare.
Generatii intregi de copii s-au incaltat de la Pionierul sau de la Dambovita. Acolo era un magazin de desfacere unde se formau cozi interminabile pentru o pereche de adidasi romanesti.
Ce se intampla acum la Dimbovita? In locul muncitorilor, in fosta fabrica Dimbovita sunt acum alti chiriasi, suparati ca le-am deranjat somnul. Cei care detin acum ruinele de la Dimbovita sunt la fel de suparati. Nu vor sa vorbeasca despre ce-a fost sau ce-a mai ramas in ultimii ani acolo.
Povestea familiei Prodanof a fost dramatica. Imediat dupa venirea comunistilor, Nicola Prodanof profita de o operatie la ochi si pleaca impreuna cu sotia in Elvetia, unde si moare. Familia, care era toata adunata in casa bunicilor, este evacuata si aruncata pe drumuri. "Eu imi aduc aminte ca acum, spune Nicolae Prodanof, aveam 7 ani, practic, in momentul ala au venit camioanele rusesti, si ne-au scos cu forta…" Documente, aflate in arhive secretizate, arata cum casa a fost preluata abuziv de autoritatile comuniste in 1949. "Erau 14 camere, ma rog, holuri, casa mare. 1.500 de m patrati construiti, cu un teren de 1.100 gradina. Parc, cu arbori, cu brazi, cu trandafiri… Pana astazi sunt la fel." Vila, predată în custodia unui ataşat militar pe lângă Ambasada Uniunii Sovietice, a făcut ulterior obiectul unui schimb între statul român şi cel sovietic. Astfel, părţile contractante schimbau proprietăţile pe care, de fapt, nu le aveau: statul român dădea o vilă rechiziţionată, casa Prodanofilor, iar sovieticii ofereau o casă pe care o luaseră în 1946 ca "pradă de război", in Aviatorilor.
Casa Prodanofilor este acum sediul consulatului rusesc, iar casa data la schimb este sediul PNL. Nici pana in ziua de azi statutul juridic al acestui schimb nu a fost lamurit…
Dupa plecarea bunicilor, in tara, copiii si nepotii visau la Occident. Doamna Clelia Prodanof, bunica in care toata familia isi punea mari sperante, decide sa se intoarca acasa, la copii. Autoritatile comuniste ii promisesera casa inapoi. "Toate visurile noastre, de a pleca la bunica si la bunicul, s-au spulberat in 6 luni de zile cand bunica, de 77 de ani, deja in varsta, decide sa se intoarca in Romania. Iti dai seama, la venirea ei in 57, noi eram in cea mai crunta mizerie, si d-na Prodanof a venit cu palarie cu voaleta, la gara, coborand din vagonul de Geneva. Si noi primind-o in trening si bocanci. Ea era cu baston, cu voaleta, venise inapoi in Romania. Nu stiu ce-si inchipuise ea ca e in Romania."
Tarziu, in anii 70, urmasii lui Prodanof reusesc sa plece din tara. Nicolae ajunge impreuna cu familia in Brazilia. Cu experienta acumulata in tara si mostenind spiritul antreprenorial al bunicului, o ia de la zero. "Acolo eu mi-am format o industrie care a avut si 60 de muncitori, acum am 35-40, in functie de moment. Produc rezistente electrice, industrial. Deci am o firma bazata pe produse tehnice, industriale."
Momentul Revolutiei a fost efervescent si pentru Prodanofi. Au sperat ca vor redobandi averea bunicului, dar s-au lovit de alte piedici. Dupa ani de procese, au reusit sa-si recupereze doar o parte din imobilele si activele familiei. Fabricile de pe cheiul Dambovitei au avut insa alt destin.
Fabrica de pantofi Pionierul producea in lohn pantofi sport Adidas inca din 1969. Adidasii cu trei dungi erau o marfa de ultima ora si in Vest. Putine produse ajungeau si pe piata romaneasca, prin pile si relatii.
Fabricile pe care le-a detinut Prodanof si care s-au dezvoltat in perioada industrializarii comuniste au fost privatizate in anii 90 prin metodele pe care guvernantii de atunci le credeau de mare succes.
Desi a notificat autoritatile in repetate randuri, Nicolae Prodanof s-a izbit de aceeasi comunicare opaca. Raspunsuri repetate, intarziate, dar repetate in care spuneau "procesul de privatizare este in curs, este o datorie a noastra…"
Printr-o metoda controversata, actiunile fabricilor au fost date angajatilor de atunci. Treptat, Pionierul si Dambovita, au incaput pe mainile fostilor directori. Activitatea a incetat si rand pe rand halele au fost duse la ruina. Acum, Pionierul, sau ce-a mai ramas din ea este detinuta de un off-shore din Cipru. Fostii angajati isi amintesc foarte bine cum a inceput declinul.
Daca tot nu le-a primit inapoi, Nicolae Prodanof a incercat sa afle de ce fabricile acestea nu mai produc incaltaminte. De ce dupa privatizare nu s-a urmarit ca cei care le-au preluat sa-si respecte obligatiile?
"Rezultatele actiunilor intreprinse de AVAS nu sunt publice, se spunea intr-un comunicat Avas DIN 2006. Autoritatea nu poate utiliza rezultatele monitorizarii post-privatizare care intra sub incidenta prezentei odonante decat in scopul urmaririi executarii obligatiilor contractuale ale cumparatorului si cu respectarea secretului comercial si de afaceri."
Cu alte cuvinte, urmasul fondatorului fabricilor pe care comunistii le-au confiscat nu are dreptul sa stie de ce fabricile au ajuns o ruina.
Nicolae Prodanof A oferit statului roman si alte variante: a adus el insusi investitori potenti din Brazilia, in speranta ca va reusi sa mentina traditia familiei in productia de incaltaminte. "In 1996, am prezentat la FPS, cu brazilienii, cu propunerea concreta, de investitie de 20 de milionae de dolari, pentru a pune fabricile pe picioare si a fabrica pentru Rusia. Asta era idea, sa fabric pentru rusi, pentru ca erau aproape." Dar proiectele Prodanofilor nu s-au potrivit cu proiectul de macelarire a economiei nationale. Dezastrul la Dambovita si la Pionierul a fost inevitabil. Acolo unde altadata munceau mii de oameni, acum bate vantul!
" Au vrut sa aduca din Italia, au vrut sa aduca din Spania utilaje pentru pielarie. Si astia au refuzat. Au refuzat clar pentru ca interesul era sa fie asa!"
Acum, reprezentantii statului ii amagesc cu promisiuni desarte. Realizeza ca Autoritatea pentru restituirea proprietatilor este o institutie pierduta in hatisul intereselor si ca despagubirile nu vor veni niciodata.
In total sunt depuse 168.000 de dosare din care 38 de mii de dosare cu cereri de despagubire, nici macar nu au fost deschise. Pana acum s-au platit 3 miliarde de euro despagubiri, sub 15 la suta din sumele evaluate.Procesele Romaniei, peste 2500, sunt blocate la CEDO pana la reglementarea in plan national, o reglementare care nu mai vine… "Daca ma lupt de 20 de ani si mai astept inca 20 de ani probabil ca ma gaseste in cimitir."
In ruina au fost aruncate decenii de munca, investitii care nu se mai pot aduce inapoi. In 2010, in fabrica Dimbovita mai apareau ca angajate doar 17 persoane, iar la Pionierul, 11.
Reportaj difuzat de protv in emisiunea Romania, te iubesc! din 28 mai 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
