In Romania anilor 1899 - 1903 viata la curte era frumoasa, ne asigura Eugen Buhman, iar capitala Romaniei, un oras vesel. Tanarul regat se infiripa cu rapiditate, racordarea la standardele de eleganta ale monarhiilor europene se facea firesc, Curtea Regala dadea tonul bunului gust, perechea princiara - Ferdinand si Maria - se afla in centrul atentiei. Era o epoca de relaxare intre doua razboaie, unul se incheiase cu succes, celalalt inca nu se contura.
Daca e sa vorbim despre amanuntele mondene si despre priceperea cu care erau organizate balurile regale, despre fastul toaletelor si lista specialitatilor culinare aduse din diverse colturi ale Europei, nimeni altul decat Eugen Buhman nu ar fi putut-o face cu mai multa exactitate; Buhman era omul care, in calitate de cancelar al Casei Regale, a trait 40 de ani in vecinatatea monarhilor Romaniei. Fragmentul de jurnal care urmeaza abunda in amanunte de mare savoare care ofera cititorului imaginea aproape fidela a vietii mondene de la curtea Regelui Carol I.
In ajunul Craciunului la orele 6 seara, toata lumea invitata trebuia sa fie in sala. Veneau Regele Carol I si Regina Elisabeta cu cateva persoane din anturajul lor; intra pe urma toata omenirea Curtii de la Cotroceni in haine de serbatoare si sa citea pe fata tuturor mandria si multumirea de a fi chemati si ei sa stea alaturi de tot ce era mai inalt in tara noastra. La una din extremitatile salii, spre camera de lucru a Principelui, era inaltat pomul cu sutele de podoabe in toate formele si culorile, cu multimea luminilor aprinse si cu beteala argintie atarnata dealungul crengilor verzi de brad presarate cu zapada. Langa pom luau loc Regele Carol si Regina Elisabeta cu parul ei alb si culoarea imbujorata a fetei sale, iar langa ei Principele si Principesa cu copiii lor; urmau Maresalul Curtii Regale, una din doamnele de onoare ale Reginei, Generalul Robescu, dna Prezan, adjutantii regali colonelul Prezan si maior A. Demetrescu, dr Tamm, dr Romalo, medicul curtii princiare, guvernantele micilor principi si restul personalului, cei de la bucatarie in alb, cu bonetele albe pe cap, intendentul, valetii de camera si lacheii in uniforma de gala si pe urma bonele de la copii, spalatoria si grajdurile.
Luminile se rasfrangeau din oglinzile mari ce acopereau peretii si din profunzimea de aurituri raspandita in toare colturile salii; straluceau pe uniforme decoratii, pe pietrile pretioase ale Reginei si Principesei, raspandind culoare si viata peste tot, indulceau negrul posomorat al fracurilor si daruia intregei adunari o infatisare de bogatie si viata multumita. Ochii se opreau numaidecat asupra celor doua figuri, a batranului Rege cu tinuta sa aristocratica, in sobra sa uniforma neagra de general de infanterie ce a afectionat toata viata precum si asupra radiantei aratari de tinerete si frumusete a Principesei Maria.
Aproape de brad era o masa lunga pe care erau asezate darurile: intai cele ale Regelui si Reginei pentru toti membrii familiei princiare. Uneori Regina Elisabeta alegea si pentru noi fotografii iscalite de Regele si Regina sau carti de ale Reginei cu autograful ei. Fiecare cadou avea biletul sau pe care era scris de mana Principelui numele persoanei careia ii era destinat. Principele tinea sa inmaneze personal darul sau fiecaruia si avea totdeauna si cateva cuvinte amabile de adaogat. Dupa impartirea cadourilor personalul se retragea si ramanea numai familia regala cu demnitarii Curtii invitati, care se asezau la masa. La orele 10 si 30, cel mult 11, festivitatea era ispravita.
Dupa atatia ani, se radica si astazi inaintea ochilor mei sufletesti, viziunea primului meu pom de Craciun la palatul princiar de la Cotroceni, ca un fel de film dintr-o poveste traita de mult a unei lumi ce a disparut.
1899
Prin 1899 Capitala noastra era un oras vesel. Era lume bogata si primitoare. In tot cazul, ducea traiul unei lumi bogate. Perechea princiara era cautata si mereu invitata in toate cercurile lumei alese de la noi si se iveau foarte ades prilejurile de dans. Principesei ii placea mult sa danseze cu toate ca, dupa spusele partenerilor ei preferati, dansa cam greoi. Se formase un grup de cunostinte mai intime in care Principii se simteau mai la largul lor si mai ales Principesa in tineretea ei vijelioasa si cu nestavilitul ei dor de viata nu vrea sa piarda ocazia de a petrece o seara agreabila.
Mai erau si balurile de la Curtea Regala, dar acestea aveau totdeauna caracterul serbatorilor oficiale. Fetele tinere erau invitate totdeauna cu parintii lor si toti se intreceau a fi cat se poate de eleganti; de aceia balurile si seratele se anuntau cu cate doua sau trei saptamani inainte pentru a lasa croitoreselor vreme sa pregateasca toaletele.
Se invita: Guvernul, fostii ministri, corpul diplomatic, autoritatile superioare civile si militare si intreaga buna societate. Bineinteles, nu erau uitati in special, tinerii, civili si militari, cu reputatia de a fi buni dansatori.
Asa la 1 Ianuarie al acestui an a fost bal la Curte. 1400 de persoane invitate. Regele si Regina apareau cam pe la orele 10 si se retrageau dupa prima serie de supeu. Vechiul palat din Calea Victoriei nu era frumos si nici incapator, dar aspectul salii in asemenea ocazii era impresionant. Multimea doamnelor noastre frumoase si extrem de elegante, cu acea eleganta specifica femeii romance, uniformele asa de frumoase de prin acele vremuri, mai ales rosiorii cu brandenburguri negre pe tunica rosie si nasturii auriti, corpul diplomatic in varietatea uniformelor lor, demnitarii Curtii si oficialitatile in frac cu decoratii, lacheii in livreaua de mare gala cu pantalonii scurti rosii si ciorapi lungi albi, prezintau un aspect de neuitat.
Dupa orele 1 se servea supeul. Mesele balurilor de la palatul regal erau foarte bogate si pentru toate gusturile, cat de delicate ar fi fost. (...)
Aci imi reamintesc de iscodirea neroada despre sgarcenia regelui Carol I. Eu pot sa afirm ca pe timpul regilor Ferdinand si Carol II n-au mai fost, decat cu rare exceptii, mese atat de imbelsugate si variate ca sub Carol I si asa erau numai la rare ocazii festive, ci am avut prilejul sa constat ca chiar masa zilnica era bogata, aceia pentru suita si functionarii Curtii. In acea seara de 1 Ianuarie a fost nevoie de patru serii de supeuri pentru atata lume si s-a dansat pana dupa orele patru dimineata. (...)
Pentru distractia persoanelor mai in varsta era rezervat un salonas cu joc de carti, table sau sah, unde unii, mai filozofi sau mai batrani, se asezau sa bea linistit un pahar de sampanie frantuzeasca la ceva taifas.
Bufetul era impresionant. Pentru organizarea sa avea loc mai intai o solemna conferinta cu Generalul Robescu, secretarul dr. Tamm, intendentul, seful bucatar, patiserul si pivnicerul. Se comanda telegrafic muschi si carne de vitel de la o renumita firma din Viena, fructe de la Berlin, vin din tara, vanat de tot soiul, curcani si peste. Pateurile de ficat de gasca sau de iepure ale lui Edner erau extrem de apreciate de toti cunoscatorii intre ale delicatetelor. Nu mai vorbesc de furniturile bacaniei la "Cainele Negru" a lui Ion Tzetzu din Lipscani, cu toate specialitatile din Paris. Patiserul aducea, pe langa marea diversitate a prajiturilor, si cate un tort sub forma de turn cu 5 sau 6 etaje, ca nimeni n-avea curajul sa-l atace intai, pana nu venea Principele sa-i dea o puternica lovitura de cutit! Apoi erau limonazi, inghetate, parfaits-uri, oranjade. Pe tavi lungi de argint se asterneau struguri cu boabe mari ca de chihlimbar, migdale prajite in sare, prune de Agen, mere, pere si portocale in piramide. Vinuri de ale noastre din cele mai vechi, Odobesti si Dragasani si mai ales sampanie franceza din cele mai fine soiuri. Se servea cognac, licheruri, cafele negre, tigarete ba chiar si tigari de foi.
Pentru cotilion mi se dadea mie grija confectionarii de diverse obiecte ca: cutii din piele fina pentru un anume format de chibrituri comandate special, bastoane din lemn de cires, press-papier-uri din care unele lucrate chiar de Principesa, toate aceste obiecte marcate cu cifra Principelui si Coroana.
Erau foarte animate si vesele aceste serate si lumea petrecea intr-adevar minunat. Imi aduc aminte de una din aceste serate, mi se pare prin Februarie 1902 sau 1903, cand dna Patzouris, pe atunci in toata splendoarea tineretei si frumusetii ei, pe cand dansa cu Principele Ferdinand care ii facea curte in mod vadit, a pierdut colierul de perle ce purta la gat si toate perlele s-au raspandit pe parchetul salonului. Fireste, s-au grabit toti care au vazut drama sa ajute a aduna pretioasele margele care reprezintau o adevarata avere, spre a le restitui inconsolatei pagubase. Principele spune maiorului Demetrescu, care se afla langa dansul: "Calca pe una din perle, daca se sparge nu-i nevoie sa le mai cautati si pe celelalte caci sunt false!" Toate perlele pe care a calcat maiorul s-au spart! Cine si-ar fi putut imagina pe atunci, ca aceasta mandrie de femeie isi va sfarsi zilele in cea mai cumplita saracie!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
