Din cat ma gandesc mai mult la Andrei Plesu*, dintr-atat imi cultiv voluptatea de-a mi-l imagina in preajma pe Mircea Vulcanescu. Aceeasi captivanta disponibilitate pentru hedonism si metafizica, pentru delectarea estetica si pragmatismul riguros organizational, pentru ludicul proteic si severitatea eficientei, pentru carnalitate si inefabil.
Homo duplex, naturi harazite sa topeasca polaritatile, sfidand orice ispita maniheista, Mircea Vulcanescu si Andrei Plesu dovedesc seducator ca numai senzualitatea ardenta dispune cu adevarat de antenele necesare perceptiei metafizice, ca numai pe buna intensitate emotionala se poate sprijini forta spiritului. Pe scurt, pentru a relua (de la Manucehri) vechea metafora a omului ca lumanare: ca numai ceara trupescului - topirea ei - da rostul si frumusetea flacarii, a arderii de tot.
Perfect pliat pe vointa de constructie institutionala de tip Dimitrie Gusti si pe daimonia vointei de putere a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu impletea cu un firesc aproape hipnotizant pentru cei din jur (v. de ex. multele contexte care-l privesc in Sala luminoasa, recenta carte de dialoguri a lui Zoltan Rostas, de care vom vorbi aici saptamana viitoare) sociologia cu atractia pentru cantilenele medievale, geopolitica si textura villonesca, serafismul melomaniei cu nesatiul gastronomiei. La fel de acasa in trairea artistica si rigorile paideice ale lui Noica, in contemplarea formelor picturale si ingradirile "fratelui porc", Andrei Plesu - omul inzestrat din plin cu "firescul reflex al spatiilor intermediare" - este, la noi, singura energie capabila sa fascineze deopotriva scriind despre ingeri si vorbind la lansarea cartii de bucate a lui Radu Anton Roman, la Muzeul Taranului Roman, in duhul acelui Horia Bernea autor de stalpi de lumina. De altminteri, coloanele de pridvor ale lui Bernea, raza, turla, scara ingereasca s.a.m.d. sunt tot atatea figuri ale (eticii) Intervalului ca osmoza a contrariilor, al identitatii intelese ca petrecere de alteritati.
Nu-mi voi revendica, pacatele mele, nici un drept de a comenta din unghiul specialistului eseul de angelologie prin care fostul ministru de Externe scruteaza ingerii natiunilor, fostul ministru al Culturii examineaza mistica rusa, Coranul si tot ce tine de "ierarhiile divine", in vreme ce conducatorul lui New Europe College desfasoara, cu ghidusa sfidare si cu malitie bonoma, o reala eruditie in domeniu, spre incruntarea academicilor si acida stupefactie a politicienilor. In ce ma priveste, exaltand insasi alegerea socanta a unui subiect asezat intr-o cumplita antinomie cu prezentul nostru indracit, inversunat diabolic intru decrestinare si dezumanizare, imi ingadui sa semnalez, pentru frumusete, dar mai ales pentru miezul lor demn de-a fi indelung savurat, subcapitolele Calugari, aripi, pasari (p. 140 s.u., asocierea jug-zbor, slujire-extaz, greutatea ca garantie a desprinderii), Lumea spirituala (p. 177 s.u. - "Vreau sa stiu cum functioneaza energiile increate, eu, care m-am lasat batjocorit de toate relele, nefiind in stare decat sa le opun incapatanarea de a face fata aporiei, interogatiei neintrerupte"), Ingerul si clipa (181 s.u.), Caderea ingerilor si raul omenesc, cu apelul la "demonologia paulina, care ne atrage atentia nu asupra mizeriilor triste ale carnii, ci asupra excesului de inaripare, asupra superbiei, asupra incapacitatii noastre de-a rezista la proba aerului". Ca si trimiterile la ideea existentei ingerilor de dreapta si a celor de stanga (Clement Alexandrinul, p. 24), la distinctia lui Paul Claudel intre inductia angelica si seductia diavoleasca (29), la ideea lui Villiers de l'Isle Adam ca ingerul e chiar "fiinta extazului nostru" (70), la P. Ilie Cleopa si credinta ca "suntem flancati simetric de un inger bun si de unul rau" (89) ori synanthropia teoretizata de Serghei Bulgakov, p. 105.
Om cu geniul formulei, Andrei Plesu tintuieste in pagina o sumedenie de verdicte sorbitoare precum acestea: "Fiecare viata individuala e suma mortilor posibile lasate in urma" (95); "Ingerul e bun, dar este neindurator in bunatatea sa" (102); "Chilia e nemarginirea sihastrului. Raiul lui" (126); "Conceptele sunt cadavre de ingeri" (203); "Ingerii sunt literele care sustin, ca o armatura subtila, marea constructie a lumii create" (205); "Boala demonica prin excelenta este fascinatia de sine" (213).
Daca, prin absurd, as fi obligat sa optez numai pentru doua secvente, as alege pasajul referitor la "aroma lumii" (218 s.u., "Ingerii poarta spre cerul Judecatii aroma umanitatii si a luminii. Tot ce ni se cere e sa nu punem in mana lor o miasma dezgustatoare. Ni se cere sa nu fim urat mirositori, amari, acri, nesarati") si pledoaria pentru, cum sa-i spun, loja suprastatala a celor meniti sa contopeasca reculul national cu avanturile globalizante (170): "A sluji halucinat ingerul natiunii e o erezie nefasta. A sluji impreuna cu el duhul comunitar e calea legitima, calea cu adevarat ingereasca".
*) Andrei Plesu, Despre ingeri, Editura Humanitas, 287 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
