De la "Play Misty for Me" (1971) la "Unforgiven" (1992), de la"The Bridges of Madison County" (1995) la "Midnight in the Gardenof Good and Evil" (1997), de la "Absolute Power" (1997) la "SpaceCowboys", de la "Mystic River" la "Million Dollar Baby" (2004), dela "Flags of Our Fathers" şi "Letters from Iwo Jima" (2006) la"Changeling" (2008) şi "Gran Torino" (2008), Clint Eastwood ne-acâştigat in mod repetat admiraţia prin diversitatea temelorabordate şi mai ales prin profunzimea sa şi prin stilul calm şiriguros. Dincolo de analiza temei considerate majore la Eastwood,şi anume răzbunarea, pe care mai toţi criticii americani auinvocat-o in cazul acestui nou film, "Neinfrânt" / "Invictus"(personajul lui Nelson Mandela fiind considerat reversul medalieifaţă de caracterul vindicativ al eroilor de altădată - din"Unforgiven"sau "Mystic River", de pildă), este remarcabilă aiciintâlnirea perfectă dintre metodă şi sursa de inspiraţie. Pentru căregizorul şi eroul său (cu toate datele sale caracterialeexcepţionale) echilibrează perfect o poveste plină de o realămăreţie, dar care ar fi putut devia lesne - tocmai din acest motiv- spre excesul de efecte. Mai precis, puţini eroi reali şicontemporani ar fi putut inspira o asemenea poveste despredemnitate şi toleranţă precum Nelson Mandela, dar şi puţiniregizori ar fi putut-o feri de sentimentalisme şi trucuri ieftineprecum a făcut-o Clint Eastwood. Parcă niciodată nu există, dinpăcate, suficient spaţiu pentru a vorbi despre eleganţa şidiscernământul regizoral ieşit din comun al lui Clint Eastwood,despre rigoarea lui clasică, dar niciodată bătrânicioasă, desprelimpezimea fenomenală cu care ştie să extragă şi să evidenţiezeamănuntul semnificativ dintr-o aglomerare de fapte, să spunăesenţialul şi să nu plictisească prin pretenţia vană aexhaustivităţii. "Neinfrânt" / "Invictus" nu este nicidecum un filmbiografic, ci un episod formidabil al unei vieţi mai mult decâtremarcabile, episod pus in evidenţă atât de inteligent şi sensibil,incât valorează mai mult decât vreo trei tomuri dense despre viaţalui Nelson Mandela. Puţini sunt, probabil, cei care cunosc detaliidespre modul in care acest lider formidabil prin nobleţea gândiriişi prin tăria sa de caracter a reuşit să-şi impună viziunea despretoleranţă intr-o ţară definită atâta amar de vreme prin conflictelesale rasiale. Opunându-se apartheid-ului nu prin lozinci, ci prinexemplul propriu, extraordinar de puternic şi, mai ales,extraordinar de consecvent, dornic de iertare şi deschidere realăspre ceilalţi, preşedintele Nelson Mandela a reuşit să impunăconceptul său cu privire la "the rainbow nation" intr-un spaţiufamiliarizat in special cu ura rasială. Un lider cu o inţelepciuneprofundă, un om cu o sensibilitate şi un umor aparte, NelsonMandela a reuşit irealizabilul, iar filmul lui Clint Eastwood iisurprinde şi calmul, şi autoritatea, şi rezistenţa ieşite dincomun. "Invictus" evocă acest parcurs cu discreţie, dar şi o cuforţă nemaipomenită, exploatând creativ şi relaxat un subiectfoarte sobru şi transformând in spectacol un moment politic crucialal finalului secolului din care tocmai am ieşit. Nu are rost săpovestim asemenea film despre toleranţă şi iertare, despreinălţimea spiritului uman, credinţă şi rezistenţă, desprecapacitatea, arta şi ştiinţa de a-i menaja pe cei din jur prin celemai mici acţiuni ale tale, care, impreună, alcătuiesc conglomeratulmult mai important al unui caracter adevărat. Acest film profund,construit insă cu intensitatea unui meci de campionat, aceastăpoveste formidabilă care nu este aproape deloc concentrată asuprasportului, dar te poate face să indrăgeşti rugby-ul (măcar pentru134 de minute) este de văzut, nu de povestit. Orice relatare nupoate face, onest, mai mult decât să atragă atenţia asuprainterpretării perfecte a lui Morgan Freeman (asupra căruia insuşipreşedintele Mandela s-a pronunţat ca fiind singurul posibilinterpret al rolului său), a partiturii excelent susţinute de unMatt Damon aflat aici oarecum in contre-emploi şi a tuturorpersonajelor secundare jucate şi conduse regizoral cu realăvirtuozitate. Toate acestea, sub indrumarea fermă şi calmă,inteligentă şi atât de dedicată a unui regizor cu rasa lui ClintEastwood, reprezintă realul eveniment al marelui ecran din aceastăperioadă, o poveste pe lângă care măruntul meci al Oscarurilorintre "Avatar" şi "The Hurt Locker" pare o furtună intr-un pahar cuapă.
"Neinfrânt" / "Invictus"Producţie SUA,2009. Regia: Clint Eastwood. Cu: Morgan Freeman, Matt Damon, AdjoaAndoh, Marguerite Wheatley, Julian Lewis Jones, Patrick Mofokeng,Tony Kgoroge, Matt Stern, Leleti Khumalo, Patrick Lyster, PennyDownie, Sibongile Nojila, Bonnie Henna. Premiera: 5 martie.Distribuit de: InterComFilm Distribution.
ANDREEA CHIRIAC-HENTEA (n. 21 ianuarie 1970,Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism siStiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactorcultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul deDuminica", specializându-se in critica de film, semnând si inpublicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik","Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte dinstaff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principalal caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica defilm la Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
