Alexandru Santamaria nu se legăna cum a văzutCălin Bob in filme. Doar atârna de funie, cu pantalonii gri,călcaţi atent la dungă, murdăriţi de fecale şi urină. "A avut oareerecţie inainte de moarte?", a crescut intrebarea in capul luiCălin, repede alungată de amintirile despre fostul lui profesor defizică. Cât l-a mai cicălit, câte note proaste i-a dat la liceu,cum le-a povestit şi părinţilor că nu se străduieşte deloc săinveţe şi ce palme a primit de la tatăl său pentruasta.
Stătea şi se uita, ar fi vrut săse apropie, insă picioarele nu-l ascultau. Nu-i era frică, ii erafrig. Ce să-i facă fostul profesor care s-a spânzurat? Fără vreolegătură a rostit: "Vine iarna ca un câine, s-a dus vara ca opâine." De câteva zile repeta mecanic aceste cuvinte, spreexasperarea prietenilor şi părinţilor.
N-a nins incă, totuşi primaninsoare nu e departe, ceru-i precum cimentul, ba chiar mai inchisla culoare pe alocuri, ca un fund de ceaun ars ai zice, se gândeşteCălin. Noaptea e pe cale să alunge pâlpâirile de lumină din poiană.A ieşit să se plimbe după ce-a pierdut 100 de lei la poker, bani pecare nu-i avea. Şi trebuia să plătească datoria in două zile. Eranervos, roşu la faţă, nu de pagubă in principal, ci fiindcă Florin,Alin şi Viorel l-au miştocărit crunt. De obicei câştiga el. Aziinsă n-a fost in mână şi cei trei i-au simţit de la inceputslăbiciunea, ca sălbăticiunile sângele.
I se părea că Santamaria ilpriveşte din ştreang. "Să te sânzuri când ai un asemenea nume…",murmură Călin şi-şi aprinse o ţigară. "Acum pot fuma şi-n faţa ta,na." De undeva, de departe, se amestecau voci.
Se apropie de fostul profesor cuţigara in colţul gurii. Dintr-o dată incepu să ningă. Il căută pespânzurat in buzunarul de la piept al scurtei şi găsi un portmoneu.Erau in el 10 lei, acte şi-o scrisoare de adio. "Ce scârţar",injură in barbă şi-şi inghesui fulgerător portmoneul sub pantaloni,in chiloţi.Vocile erau foarte aproape.
"Dumnezeuleee", incepu să strigeşi să alerge in direcţia vocilor.
Erau doi poliţişti şi câţiva inşicare aveau casele prin preajmă.
Cuvintele i-au secat şi-şi totagita mâna in direcţia mortului. Şi ningea des, cu fulgi câtciupercile de rouă, compară mental.
- Mi-a zis că se omoară, l-a auzitpe unul, cu barbă roşcată şi infofolit jerpelit.
- Copile, nu te apropia de el, i-aspus printre dinţi un poliţist. Călin a dat din cap că inţelege.Acelaşi poliţist a găsit un fişic de sute in pantalonii luiSantamaria, după ce i-a tăiat funia. 1.300 de lei.
- N-a lăsat nici o hârtieexplicativă, l-a auzit Călin pe celălalt poliţist şi a inceput săplângă.
- Nu plânge, copile, aşa e viaţa,l-a impis intr-o parte un bătrân. Călin hohotea. Iar pe chipul luiSantamaria fulgii incepeau să se topească. Parcă lăcrima şispânzuratul.
- A murit foarte recent,concluzionă careva. Călin nu ştiu cine, căci ochii ii erau plini delacrimi. "Ce tâmpit sunt. Fraier. Şi morţii mă umilesc. 10,1.300…", işi spuse.
- Ce ţi-e şi cu viaţa, i-a fostprofesor, se ridică din grup altă voce.
Călin Bob arse acasă pormoneul interacotă. Inainte, făcu din scrisoarea de adio a lui Santamaria unavion, care, aruncat, s-a lovit de ceasul cu inscripţia CFR. Nu s-auitat la televizor şi-a dormit fără vise. Ninsoarea s-a oprit abiadupă o săptămână.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
