Ziarul de Duminică

Procesul comunismului

21.04.2006, 00:00 30

Asemenea unui labirint, mintea omeneasca rataceste multe dintre cele traite de trupul ei. Amintirea este o secventa a unui film intunecat si ingalbenit care pastreaza mai totdeauna partea placuta a lucrurilor, parasind uneori pentru vecie sentimente, suferinte, spaime arse ale trecutului.

Din armata, de pilda, cei care au trecut prin ea isi amintesc doar sotiile facute unuia sau altuia, naravuri demne de luat in ras ale gradatilor sau camarazilor ori ziua primei permisii, lasand la o parte, de parca nici nu s-au petrecut vreodata, ceasurile indelungi de garda in noapte si in frig, tarasul prin iarba uda sau umilintele indurate adesea. Psihologii au numit aceasta abilitate a mintii omenesti de a refuza o incarcare peste masura cu amintirile neplacute ale trecutului "inhibitie de protectie" - proces a carui alchimie ramane necunoscuta, dar care are un scop evident: acela de a nu lasa firea slaba a omului sa fie coplesita, strivita de acumularile memoriei. Deci uitam.

"Inhibitia de protectie" statea pe scaun in fata procurorului, imbracand de-a dreptul chipul batranului pe care acesta il privea absent. Numai scurtele strafulgerari ale ochilor celui din fata sa, umbrite de pleoape moi si vinete, mai lasau sa se vada agerimea de odinioara a unuia dintre cei mai temuti comandanti de penitenciare.

Stefan Koller, colonel in rezerva al Securitatii, fusese in vremea comunismului, intre 1953 si 1958, comandant al Penitenciarului Aiud. Vorbisera despre temuta "zarca", sectorul in care erau izolati detinutii politici. "Era deficitara...", admise cumva usurat batranul. Discutau acum despre incalzirea celulelor, sau mai bine zis despre moartea prin frig a zeci de detinuti, ridicati din celule in cate o dimineata in paturile lor zdrentuite, care le serveau drept giulgiu, invelindu-i aproape goi si usori ca niste ingeri. Cuvantul cazuse ca spart; "deficitara...", "deficitara..." si parca mai rasuna in linistea sticloasa din biroul de la etajul cinci al cladirii austere, care lasa sa se vada prin geam un crampei al Casei Poporului, de vizavi. "Detinutii politici erau tinuti in sistem celular, izolati, fara drept la ziare sau la carti si cu un regim celular (referitor la cazare) inferior, in sensul ca nu aveau dreptul la lenjerie de pat, la cearceafuri, la fete de perna etc. De asemenea, martorul arata ca in Zarca incalzirea era deficitara, cu rumegus sau cu cantitati de lemne care erau reduse", citi procurorul declaratia asa cum o consemnase, tinandu-si ochelarii cu o mana, cumva emfatic, de parca s-ar fi aflat in fata Curtii Supreme. Batranul a incuviintat o data din cap, ca pentru a-i intari spusele, si a continuat cu vocea sa haraita, din cosul pieptului.

Vorbeau acum despre detinutii care erau pedepsiti disciplinar, fiind izolati in celule "speciale". Cuvantul se rostogolise intre birou si cele doua fisete metalice. Apasa si ii strivea in partea ascunsa a memoriei pe cei hraniti numai cu paine si apa, dimineata apa, la pranz un colt de paine, seara apa, in celule fara pic de lumina, numai cu spaima si tremurul neincetat, risipind vlaga trupului. Procurorul ascutea atent un creion. "Murus strictus", murmura ca pentru sine, amintindu-si un termen latinesc dintr-o carte despre Inchizitie. Ii placea istoria.

"Regulamentele... conditiile generale de atunci... hascemeul sapte-doi-noua pe cinzesiunu era baza legala pentru politici", vorbea in continuare batranul Koller, intr-un iures stavilit cu grija, spre a nu da drumul acelor imagini si sunete din trecut cand noaptea intra cu incetul in zi si in trupurile moarte, stivuite ca niste scanduri in magazia de unelte a inchisorii.

"Baza legala..." a mai murmurat o data, cu privirea atintita pe petecul de cer ivit intre o cornisa a cladirii Procuraturii si fatada impunatoare a Casei Poporului. Se mira pentru o clipa cat de putin cer a ramas intre atatea ziduri si tot pentru o clipa il stapani senzatia ca se sufoca. Trase cu ochiul spre procuror, care hasura niste romburi pe dosul unei hartii deja pline cu insemnari si desene, si isi recapata suflul.

"Ce dracu...", isi spuse, si ii veni de-a dreptul sa rada.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24