Il compatimim pe Vasile Ghica pentru ceea ce i se intampla cand scrie. Dar si mai mult ii compatimim pe cititorii sai.
Dupa publicarea mai multor volume de aforisme, Vasile Ghica a trecut la poezie: Spalator de cadavre, Tecuci, Ed. Grapho Press, 2007. Mai exact, la ceva ce seamana cu poezia. Este vorba, de fapt, de glume proaste versificate, care nu fac pe nimeni sa rada:
"Niciodata nu a existat/ o unanimitate de gusturi./ Ar fi fost si monoton./ Dumnezeu a cumpanit excelent/ ca intotdeauna./ Si ne-a rasfirat mofturile./ Asa ca vulpea/ continua sa critice strugurii/ iar mosnegii - minijupa" (De gustibus).
Autorul are in mod evident o predilectie pentru judecatile simpliste si prozaice. Se scalda voluptuos in vulgaritate ca vrabia in praf:
"Adunam ca harciogii case, masini, terenuri,/.../ Ne buricam prin academii,/ Zdrobim turloaiele celorlalti" (Parastas); "Trebuie sa recunosti/ ca fecalele celor avuti/ oho, sunt mai consistente" (Diferenta); "Sunt atatea carti proaste/ ca duhoarea lor iti ia nasul din loc" (Carti proaste); "Soferul, paros si nespalat,/ Urla din cand in cand spre trecatori" (Sex oral); "Deci e firesc/ ca acestei lumi constipate/ sa-i priasca doar literatura/ de closet" (Opinie). Etc.
La un moment dat, el regreta in mod public faptul ca poeziei sale ii lipseste misterul si ii cere lui Dumnezeu, imprumut, acest ingredient. Felul in care o face este stupefiant si l-ar oripila, fara indoiala, si pe Dumnezeu insusi daca ar avea cunostinta de ceea ce scrie Vasile Ghica:
"Stii ceva, Doamne?/ Imprumuta-mi pana la pensie/ o lingurita de mister,/ cred ca-mi ajunge,/ pentru ca asta se raspandeste/ repede peste tot.// E ca si cum ai pune o lingura de fecale/ intr-un butoi" (Ruga).
Ici-colo apare si cate o remarca inteligent-sarcastica, de genul:
"Cea mai autentica lucrare/ lasata de ei (de artisti, n.n.)/ este propria lor/ masca mortuara" (Masca).
Dar mult mai des se intalnesc locuri comune si ironii ieftine, carora li se adauga cazuri de folosire gresita a limbii romane:
"Orice om incearca/ sa picteze viata./ Unii o fac nud/ Altii o iau si de amanta./ Ii mai si trantesc niste ploduri" (Destin). Pluralul de la "plod" este "plozi", nu "ploduri". (Sper ca aceasta nu-l va deruta pe poet, astfel incat sa scrie de acum inainte "pozi" in loc de "poduri" si "nozi" in loc de "noduri"...)
Depasit de exigentele creatiei literare, autorul exclama la un moment dat: "Doamne, grea meserie e scrisul!/ Cuvintele nu ma asculta/ se imprastie ca iepurii prin desisuri/ cand mi-e lumea mai draga./ Pana o ia de-amboulea pe aratura" (Golgota).
Il compatimim pe Vasile Ghica pentru ceea ce i se intampla cand scrie. Dar si mai mult ii compatimim pe cititorii sai.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
