A devenit un fel de traditie ca filmul muzical sa faca valva la Oscar in ultimii ani, lucru explicabil, poate, prin dorinta Hollywoodului de-a recupera un gen cazut in desuetudine dupa apogeul din anii '80. Dupa triumful lui Chicago si Ray in 2003 si 2005, Dreamgirls, proaspat sosit pe val, a strans nu mai putin de opt nominalizari la Oscar, trei Globuri de Aur si un BAFTA (pentru Jennifer Hudson). Mai mult, filmul a fost indelung anticipat in America, pentru ca transpune pe ecran music-hall-ul omonim de pe Broadway, lansat in 1981, reprezentat cu rasunet de-a lungul a patru ani si 1.522 de spectacole, regizat de legendarul Michael Bennett si castigator a sase premii Tony. La randul sau, montarea de pe Broadway era o adaptare a istoriei reale a grupului The Supremes, cel mai faimos produs al companiei de inregistrari Motown, care intre 1959 si 1977 a electrizat publicul si a deschis calea muzicienilor de culoare, lansand totodata una dintre cele mai indragite frumuseti ale epocii: Diana Ross. Pana la urma, ecranizarea a fost realizabila in varianta de fata, avand ca atu distributia sonora. In rest, in ciuda costumelor superbe, in pofida mesajului strecurat de Bill Condon printre doua acorduri - lupta pentru afirmarea drepturilor populatiei de culoare si militantismul lui Martin Luther King, Dreamgirls nu straluceste prin vreo subtilitate scenaristica sau regizorala, bifand perseverent toate cliseele genului si etapele oricarei asemenea ascensiuni - ambitia, prietenia, succesul, orgoliul, tradarea, mercantilismul si certurile inerente. Mult mai pasionant este fundalul adevarat al povestii, destinul tragic al realei Effie, Florence Ballard, exilata grupului (si cea mai talentata), abandonata in uitare, alcool, droguri si depresie si disparuta la varsta de 32 de ani. Ori scandalul starnit de lumina in care e prezentat, in film, studioul de inregistrari - ca urmare, studiourile care au produs filmul, DreamWorks, si-au cerut scuze oficial de la compania de inregistrari Motown, pe cate o intreaga pagina de publicitate din Hollywood Reporter si Daily Variety. Insa realizatorii filmului au lasat aceste detalii deoparte, manifestand fler doar in privinta distributiei. Daca Jamie Foxx, Danny Glover si necunoscutii Anika Noni Rose si Keith Robinson sunt alegeri perfect echilibrate pentru personajele lor, iar Beyonc? Knowles pune gratie in interpretarea rasatei Diana Ross, adevaratele explozii actoricesti ale filmului sunt Eddie Murphy si Jennifer Hudson. Diferit de orice rol anterior, Murphy abordeaza cu curaj si maturitate un personaj sfasiat de contraste: expansiv, vanitos, vulgar, entuziast, blazat, duplicitar, dezabuzat, care il spala de toate "pacatele" gen Pluto Nash, Norbit sau Nutty. Cat despre debutanta Jennifer Hudson, concurenta de la "American Idol", ajunsa, la 25 de ani, favorita in cursa Oscarurilor si castigatoarea, peste noapte, a unui Glob de Aur, a unui BAFTA si a Premiului Sindicatului Actorilor de la Hollywood, joaca aici cu asemenea forta, energie, siguranta si fler, dezlantuind, de la primele acorduri, o voce imposibil de trecut cu vederea, incat confisca tot filmul doar pentru ea. Piesa And I Am Telling You I'm Not Going, pe care o interpreteaza antologic, i-a facut pe criticii americani sa afirme ca "a catapultat-o direct in pozitia de favorita la Oscar" si ca "Jennifer Hudson aminteste de debutul lui Barbra Streisand in Funny Girl ori de acordurile unei Aretha Franklin".
Dreamgirls Productie SUA, 2006. Regia: Bill Condon. Cu: Jamie Foxx, Beyonce Knowles, Eddie Murphy, Danny Glover, Jennifer Hudson, Anika Noni Rose, Keith Robinson. Premiera: 16 februarie. Distribuit de Ro Image 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
