Nu prea mă uit la televizor. Un sfert de oră de somnifer, seara(citeşte: fragment de film, orice film, orice parte a lui), ştirizărite în procesul de zappare, dar mai ales documentareştiinţifice. Un talk-show n-am mai urmărit din vremuri imemoriale,cu show-biz-ul n-am legătură.
În fiecare perioadă a ultimilor ani, însă, am avut unul sauchiar mai multe seriale care mi-au captat atenţia. Despre câteva amşi pomenit aici. Daţi-mi voie să mai adaug unul, care a intrat înstructura vieţii mele. În fiecare dimineaţă a săptămânii, până în7.55 dimineaţa, mă ocup de fiul cel mare, care trebuie trezit,îmbrăcat, hrănit şi dus la şcoală. După care demarez înapoi sprecasă, fără întârziere posibilă, căci la 8 începe "Schimbul 3" (înfapt, reluarea lui, căci prima difuzare e la o oră de după-amiazărar accesibilă mie). Până la 8.50 - restul familiei încă doarme -sunt doar eu cu Jason Wiles, Coby Bell, Anthony Ruivivar, SkipSudduth, Molly Price şi ceilalţi. O oră în care sunt acolo, pestrăzi, poliţist, paramedic şi pompier în aclaşi timp - căci despreaceste profesii este vorba.
Am scris numele actorilor - impecabili, toţi - dar ar fi trebuitsă le scriu mai degrabă pe cele ale personajelor - Bosco, Ty,Carlos, Sully, Faith - pentru că totul este atât de autentic încâtcu greu poţi accepta că nu e ciné-vérité sau reality show. Am fostşi voi fi interesat de toate experimentele artistice - înparticular cinematografice -, fie ele absconse, absurde,psihedelice, baroce, trăsnite. Dar atât: interesat. Dacă-i vorba sămă pierd într-un film, să uit că sunt acasă, în sufrageriamea, într-un fotoliu, să trăiesc ceea ce văd, să uit că vădun film, autenticitatea jocului actorilor e esenţială. Necesară şiaproape suficientă. Cu atât mai bine dacă e dublată şi deverosimilitatea situaţiilor. Ceea ce "Schimbul 3" reuşeşte foartebine, fără a neglija dimensiunea comercială, inevitabilă mai alespentru o asemenea arie de acoperire: arestări, urmăriri, accidente,răniţi, morţi - toate dozate însă cu grijă, aproape cu delicateţe.În ciuda încadrării în thriller, însă, serialul estepreponderent psihologic, navigând prin sofisticate probleme demorală personală (cum îţi creşti copiii, de pildă) şi profesională:lupta dintre corectitudinea formală, legală, şi tentaţia de afolosi "metode neortodoxe" când ai de-a face cu scursori alespeciei umane care au toate şansele să "se scoată" prin vicii deprocedură şi tertipuri avocăţeşti.
În "Schimbul 3" cei foarte buni comit greşeli, uneori chiarpăcătuiesc, iar binele nu învinge întotdeauna. Ca-n viaţă.
Tudor Călin Zarojanu (n.1956) a absolvit secţiade Informatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti,cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeoşi Julieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă:cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutateditorial cu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele"Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005),culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezentlucrează în TVR, fiind realizatorul talkshow-ului "În spateleuşilor deschise", şi este colaborator permanent al Ziarului deDuminică, al revistei Flacăra şi al Radio RomâniaCultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
