Dupa parerea unuia dintre cei mai cunoscuti autori de romane de spionaj, John Le Carre, "un scriitor este un fel de spion. Esti amestecat in multime si ii furi informatii". Fara indoiala, in afara acestor similitudini, au existat motive mai concrete care au facut ca, inca de la inceputurile spionajului, una dintre cele mai vechi meserii, oamenii de litere sa se implice in activitatile informative. Desigur, pe primul plan a stat datoria fata de propria tara in imprejurari in care ea era pereclitata de forte straine. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca, in unele cazuri, o alta motivatie a fost legata de precaritatea resurselor materiale ("boala cronica" in aceasta bransa), de frustrari sau ambitii, pe care altfel reprezentantii acestei branse, unii dintre ei de reputatie internationala, nu aveau cum sa si le satisfaca. Cum se va vedea, trecerea in revista a unor cazuri celebre, majoritatea putin cunoscute publicului larg, de implicare a scriitorilor in acte de spionaj, ne va prilejui relevarea unor surprize, deschiderea unor "dosare" nu intotdeauna pe deplin elucidate. Desigur, vom incerca sa aducem in discutie urmarile unei asemenea implicari - care uneori poate fi considerata un "pact faustian" - asupra biografiei si operei scriitorilor-spioni, deveniti autorii propriilor drame.
Precursori
...Giovanni Baptista Porta (1535-1615), pionier al criptoanalizei, a avut intentia sa infiinteze o "Academie a secretelor", din care, in mod virtual, ar fi trebuit sa faca parte, alaturi de alti intelectuali, si scriitorii participanti de-a lungul istoriei, inca din Antichitate, la activitati informative. Si nu au fost putini...
Potrivit datelor de care dispunem, unul dintre primii scriitori-spioni cunoscuti in istorie a fost Bion, dezertor din armata lui Darius al III-lea, devenit apoi informator al lui Alexandru cel Mare. Intre "deschizatorii de drumuri" in domeniul activitatilor informative s-au numarat personalitati enigmatice care au avut si preocupari literare, precum "marele amorez" Casanova, agentul-travestit, cavalerul D?Eon, dar si oameni de litere reputati, precum Montesquieu, sef de retea pentru Ludovic al XVIII-lea, poetul si dramaturgul Marlowe, considerat prototipul "spionului gentleman". Se stie poate mai putin ca unii dintre primii clasici ai literaturii europene pot fi considerati si printre cei dintai "clasici" ai activitatilor informative.
Agent de influentare
Voltaire (Francois Marie Arouet) (1694-1778) a fost ceea ce in terminologia informativa moderna este considerat drept un agent de influentare, deci care incearca sa determine atitudinea opiniei publice sau a unor personalitati straine in favoarea tarii sale. In ceea ce priveste motivele care l-ar fi facut pe Voltaire sa desfasoare asemenea activitati este de amintit faptul ca, in cea mai mare parte a vietii sale, a fost preocupat de starea sa materiala. In 1722, Voltaire isi ofera serviciile primului-ministru al Regentei, cardinalul Dubois, dar nu se da curs acestei solicitari. In 1743, Voltaire este invitat de Frederic al II-lea, regele Prusiei (cu care coresponda inca din 1736). I se acorda o "scrisoare de misiune" pentru a actiona in vederea imbunatatirii relatiilor dintre Franta si Prusia. Totusi, demersurile de diplomatie secreta, vizand influentarea lui Frederic al II-lea nu dau rezultatele scontate (la care se aduaga unele contradictii personale cu acesta) si Voltaire se intoarce la Paris.
In 1750, Voltaire accepta o noua invitatie din partea lui Frederic al II-lea, devenind ceea ce s-ar putea numi "agent de publicitate" al acestuia in Europa. In 1753, intervine o noua ruptura si, la plecare, Voltaire trebuie sa faca fata umilintei de a fi perchezitionat la Frankfurt, in cautarea unor "hartii de stat", pe care deja le pusese la loc sigur. In ciuda acestor avataruri, in 1757, Voltaire va servi ca agent intermediar intre Franta si Prusia in timpul Razboiului de Sapte Ani. Dupa 1759, Voltaire va inceta orice activitate de acest gen, preocupandu-se doar de literatura.
"Figaro" si "Cabinetul negru"
In afara literaturii, Pierre Augustin Caron De Beaumarchais (1732-1799) a fost preocupat de afaceri. Desfasoara relatii comerciale cu Spania, ceea ce ii da posibilitatea sa se familiarizeze cu felul de viata, cultura acestei tari, fapt care ii va folosi in redactarea pieselor sale. Duce o viata de lux, ajungand, in cele din urma, sa dea faliment si fiind in pericol sa isi piarda drepturile civile. In aceasta situatie, in schimbul reabilitarii sale, Beaumarchais accepta propunerea de a lucra in "Cabinet Noire", de fapt, unul dintre primele servicii de informatii din Europa (1774). Prima misiune a lui Beaumarchais este legata de anihilarea intentiei unui fost iubit al contesei Jeanne Du Barry (devenita metresa a regelui), pe nume Morlande, intre timp exilat, de a publica in strainatate scrisori compromitatoare despre legatura lor. Prin coruperea cu bani, Beaumarchais isi indeplineste misunea. Dupa moartea regelui Ludovic al XV-lea, Beaumarchais isi continua activitatea de agent secret si sub urmatorul rege. Noua sa misiune este legata de recuperarea de la cavalerul d'Eon a scrisorilor, pe care i le incredintase regele in vederea stabilirii unor legaturi cu Curtea Angliei. Reuseste si in aceasta misiune.
In continuare, Beaumarchais se dedica misiunii vietii sale: asigurarea transportarii in America de arme pentru rasculatii impotriva Angliei. In acest scop, in 1777, achizitioneaza, bineinteles in secret, din insarcinarea si cu banii guvernului Frantei, arme si alte bunuri necesare razboiului care sunt incarcate pe 40 de vase ce iau drumul Americii prin Caraibe.
Activitatii de agent secret si de traficant a lui Beaumarchais ii pune capat Revolutia franceza. Dupa ce scapa de ghilotina prin interventia uneia dintre metresele sale si este numit "comisar extraordinar", Beaumarchais esueaza in misunea care i se incredintase de a procura clandestin arme pentru revolutionari din Olanda. Temandu-se de urmarile unor afaceri informative in care fusese implicat, Beaumarchais prefera sa se exileze, in 1796, la Hamburg, de unde se intoarce ruinat in Franta.
"Robinson" - agent
Ca si alti scriitori, Daniel Defoe (1660-1731) recurge la solutia de a deveni spion din cauza greutatilor materiale, care il vor duce chiar la inchisoarea datornicilor. In 1702, se adreseaza in acest scop unuia dintre cei mai importanti oameni politici ai perioadei, Robert Harley, oferindu-si serviciile, care ii sunt acceptate. Obtine, in schimb, iertarea datoriilor. Ca recunostinta, Defoe il incredinteaza pe Harley ca "va pune bazele unui serviciu de informatii cum nu a avut Anglia niciodata". Astfel, Defoe intra in "onorabilul, dar secretul serviciu" al reginei Ana (1702-1714) ca agent de contraspionaj. De fapt, sarcina incredintata era de a calatori prin tara si a se informa asupra atitudinii politice a cetatenilor. Sunt urmariti, in special, iacobinii, fata de care Defoe face un "joc dublu", trecand drept prieten al lor. Mai mult decat atat, Defoe, despre care se spune ca avut peste o suta de pseudonime, propune sa organizeze o retea de agenti secreti care sa trimita rapoarte asupra starilor din tara, a opiniilor unor personalitati politice si ecleziastice, mai ales daca acestea aveau pozitii antiguvernamentale. In vederea acestor recrutari, Defoe intreprinde, incepand din 1704, numeroase calatorii prin diferite provincii ale tarii, purtand "nume de acoperire".
Ajuns secretar de stat, Harley il trimite pe Defoe in Scotia pentru a sonda opiniile si a influenta in favoarea unei Uniri cu Anglia. Probabil ca aceasta activitate a lui Defoe in calitate de agent de influentare a avut un anumit rol in realizarea Unirii, care a avut loc in 1707. Chiar dupa ce Harley isi pierde pozitiile, Defoe continua sa lucreze pentru noii conducatori, mai ales pentru partida familiei de Hanovra, care prin George aspira la tronul Angliei impotriva iacobinilor.
In 1719, Defoe publica Robinson Crusoe si incearca sa traiasca din veniturile provenite din vanzarea cartilor sale. Nu reuseste si se afla din nou in pericol de a ajunge la inchisoarea datornicilor. Se refugiaza in provincie, ducand, asa cum ii scrie fiului sau, o existenta destul de precara. Moare, in conditii misterioase, in 1731. S-a presupus ca de moartea sa nu ar fi fost straine persoane care fusesera afectate de activitatile de spion ale lui Defoe. Nimeni nu l-a insotit pe ultimul drum pe cel considerat ca unul dintre intemeietorii serviciului secret britanic. Se stie probabil mai putin ca, in afara de volumele care i-au asigurat notorietatea, Defoe a mai scris si o lucrare despre activitatea sa de agent.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
