Cum funcţionează textul literar? Prin ce mijloace îl emoţioneazăpe cititor? La aceste întrebări am să încerc să răspund în serialulde faţă.
Acesta este conceput sub forma unui dialog. Cele douăpersonaje angajate într-o lungă discuţie în paginile lui suntimaginare. Primul în ordinea venirii în scenă, să-i spunemdomnul "Italice" (replicile sale sunt tipărite cu litere aplecate),este un tânăr generic, care are încă multe de învăţat, dar care, înstilul binecunoscut al tinerilor, contestă sau măcar pune subsemnul îndoielii adevărurile care i se transmit (spre deosebireînsă de mulţi tineri reali, el are fair-play şi o dorinţăreală de a înţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitorde literatură mai experimentat, dispus să asculte şi să examinezeşi opinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn sedeosebeşte de specialiştii reali prin răbdarea de a explicape înţelesul oricui ceea ce ştie). Subiectul discuţiei îlreprezintă, repet, mecanismul prin care se produce, cu ajutorulcuvintelor, emoţia estetică.
- Termenii [din poveştile lui Ion Creangă] mi se parfamiliari. Parcă i-am mai auzit cândva, în vis, sau i-am folositîntr-o altă existenţă.
- Nu faci decât să confirmi ceea ce ţi-am spus eu. Peste încăo sută de ani şi această legătură minimă între tine şi text se varupe…
- Nu cred că am să mai trăiesc atât. Dialogurile cu tinesunt foarte obositoare…
- Peste o sută de ani, spuneam, cuvintele acestea nu vor maifi nici măcar o vagă amintire.
- Nu-i nimic. Vor exista îngrijitori de ediţie, filologicare să explice, la subsolul fiecărei pagini, ce au însemnat cândvaaceste cuvinte.
- Vor putea să explice şi în ce consta farmecul lor?
- Pui prea mare preţ pe cuvinte.
- În cazul lui Ion Creangă, este inevitabil. Valoarea opereisale se bazează în mare măsură pe expresivitatea unei varianteorale a limbii noastre. Dar să nu ne referim exclusiv la acestaspect. Sunt de acord să aducem în discuţie şi figuraţia,decorurile, de care se serveşte scriitorul. Nu cad şi ele îndesuetudine? Să examinăm încă o dată pasajul pe care ţi l-am citatmai înainte. De suit în pod nu te-ai mai suit, sunt convins, dincopilărie, când îţi petreceai vacanţele la bunici. Acum stai labloc şi la ultimul etaj nu găseşti decât o uscătorie. Căpăstru,frâu, bici şi şa mai vezi doar în filmele de western şi nici acolonu le priveşti cu atenţie pentru că urmăreşti captivat cavalcada şiîmpuşcăturile. În orice caz, un frâu nu cred să fi ţinut în mânăvreodată. Şi mai sigur este că doar la muzeu ai făcut cunoştinţă cuarcul, săgeţile, paloşul şi buzduganul. Jăratic, de asemenea, undesă fi întâlnit, dacă îţi încălzeşti locuinţa cu calorifere, şi nucu sobe? Toate aceste îndeletniciri şi obiecte care, pe vremuri,făceau parte din viaţa de fiecare zi sunt, pentru tine, elementelecomponente ale unui mod de viaţă reconstituit. Reconstituitpe baza informaţiilor din cărţi, filme, documente, relatări aleunor bătrâni sau amintiri din propria-ţi copilărie. Drept urmare,ele au o forţă de sugestie intermediată, de gradul doi şi conferălecturii un caracter livresc. O operă literară frustă poate ajungeastfel la un rafinament neaşteptat - aşa cum se transformăstrugurii în stafide prin simpla trecere a timpului - şi până laurmă, într-un viitor îndepărtat, se poate şi pulveriza, ieşind cutotul din raza experienţei oamenilor din epoca respectivă.
- Nu eşti deloc moderat în previziuni…
- Sunt realist. Crezi că peste un veac sau peste un mileniu vamai înţelege cineva la ce servea un paloş?
- Cred că va mai înţelege pentru că, oricât va progresacivilizaţia, inclusiv în situaţia în care agresivitatea va dispăreacomplet din relaţiile dintre oameni, tot va exista simţulcompetiţiei, al confruntării şi oamenilor de atunci li se va puteaexplica faptul că paloşul era, să zicem, un instrument rudimentarde reducere la tăcere a adversarului prin practicarea unor inciziiîn corpul său şi provocarea de hemoragii.
- Sunt de acord. Dar gândeşte-te că fiecare noţiune va aveanevoie de un asemenea eşafodaj de glose şi că va fi foarte greupentru cititor să trăiască emoţia estetică în mijlocul tuturoracestor complicaţii. I se va explica, de exemplu, că "răpciuga decal" era un mijloc de locomoţie folosit pe vremuri de oameni şi,eventual, i se va arăta un asemenea animal la grădina zoologică; căfrâul reprezenta un dispozitiv de reducere a vitezei "vehiculului";că jarul rezulta din procesul de oxigenare a cărbunilor - adică aunor trunchiuri de copaci păstrate milioane de ani în pământ - înscopul obţinerii energiei termice. Şi aşa mai departe. Dar cum să-lmai faci să înţeleagă ce halo efectiv avea fiecare obiect, ceplăcere simţeai mângâind pielea catifelată a unui cal, cumzăngăneau harnaşamentele, ce fericit tremura aerul în dogoarea dedeasupra jăraticului? Toate aceste trăiri se vor stinge…
- Vor exista altele, poate mai intense şi maicomplexe.
- N-am nici o îndoială, dar acestea, de acum, vor dispărea dinconştiinţa umanităţii.
- Nu vor dispărea fără rost. Fiecare îşi va îndeplini rolulîntr-o anumită etapă şi vor fi integrate selectiv în etapaurmătoare, astfel încât - exact ca treptele purtătoare ale uneirachete, care, pe măsură ce "ard", sunt abandonate în cosmos - vorcontribui la evoluţia speciei noastre şi vor persista, abstract, înideea însăşi de afectivitate. Emoţia trăită la explorarea unui podplin de vechituri se va regăsi, fără s-o ştie nimeni, în emoţiatrăită la cercetarea memoriei unui vechi calculator electronicînainte de dezafectarea lui, emoţia trăită la aprinderea focului însobă se va regăsi, tot aşa, fără s-o ştie nimeni, în emoţia trăităla aprinderea unei stele stinse…
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator,dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6noiembrie 1947. Autor a 15 cărţi, dintre care a avut un mare ecou"Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000", apărută în2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fostrăsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei).Emisiunea "Un metru cub de cultură" difuzată de Realitatea TV i-aadus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune,"Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex.Ştefănescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Adresa sa poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22. Ceaelectronică este alex2108145@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
