Iesind pe usa blocului, Bikinski vazu lume foind in statia Cimitiru in asteptarea tramvaiului 3, care facea ruta Gara - Piata Unirii - Abator. Fiind zi de lucru, tramvaiul sosise deja aglomerat, astfel ca o multime de calatori, cu tot efortul pe care-l facura de a se inghesui in vehicol, ramasera in statie, in asteptarea urmatorului tramvai, ce urma sa vina in cel mai bun caz peste un sfert de ora, probabil la fel de plin ca si acesta. Cu toata mahmureala pe care o resimtea la fiecare pas, Bikinski reusi, nu se stie prin ce minune, sa se agate in ultimul moment de aceeasi bara si calatori pe scara, coborand in fiecare statie, ca sa le faca loc celorlati sa iasa din vagon pe usa din spate, dupa care, cu mana agatata de bara metalica, isi ocupa din nou locul, lasandu-si pletele sa se onduleze in bataia curentului facut de miscarea celui mai vechi tramvai, care circula in Iasi inca dinainte de razboi. Curentul ii facea bine la mahmureala, in afara de aceasta Bikinski se bucura si la gandul ca mergand pe scara va economisi 5000 de lei, ceea ce raportat la berea pe care urma s-o bea la "Corso" insemna mai mult de o jumatate de tap. Daca va avea noroc ca tramvaiul sa fie aglomerat tot asa si noaptea, cand se va intoarce acasa, atunci ar mai putea economisi inca 5.000, care, adaugati la cei 5.000 deja ca si economisiti, s-ar ridica la suma de 10.000, cu care si-ar putea cumpara fie o votca, fie un tap intreg. Insa probabilitatea ca la intoarcere tramvaiul sa fie la fel de aglomerat ca la venirea in oras era destul de mica: la ora la care se intorcea Bikinski acasa tramvaiele circulau goale sau aproape goale, astfel ca daca nu compostai un bilet nou, ci te foloseai de unul vechi, gasit pe scaun sau pe podea, exista riscul ca vatmanul sa sesizeze potlogaria si sa te pofteasca sa cobori. La astfel de ore, de obicei, vatmanii erau intransigenti. Uneori intransigenta nu se marginea numai la vorbe, ci iesindu-si din tatani, vatmanii treceau la fapte, acompaniindu-si injuraturile cu pumnii si chiar cu picioare in fund.
Calatoria cu tramvaiul era o afacere riscanta, iar intoarcerea acasa la orele tarzii iti oferea surpize din cele mai neasteptate. Tramvaiul era o lume aparte. Un circ ambulant, unde vatmanii, controlorii sau chiar calatorii ofereau, cand nu te asteptai, reprezentantii senzationale. Bikinski asistase la atatea scene, incat, daca ar fi avut harul povestirii, ar fi scris un roman de groaza. Sau daca ar fi fost regizor, ar fi avut material pentru un triller de succes. Iarna, furturile de caciuli, de portmonee si posete erau la ordinea zilei. Pe ger se opera mai usor decat pe caldura. Infofolit in haine groase, stimabilul calator sau stimabila calatoare nu simt cand li se umbla prin buzunare. Inarmati cu lame fine, hotii ciordeau organizat. Unii se impingeau in tine, altii faceau scandal in fata ca sa-ti distraga atentia. Era suficient sa casti o clipa gura la ceea ce se intampla in jur, ca portmoneul, cat ai zice peste, se evapora din buzunar. Devenea pasare calatoare. Uneori, pe langa portmoneu mai isi luau zborul fularul sau caciula de nutrie, si, bineinteles, ceasul de la mana. Hotii de elita, dar si cei numiti plevusca, nu se incurcau cu ceasurile. Marfa nu era atractiva. Vremea ceasurilor apusese de mult. Acum banii cash, in general verzisorii, aveau cautare. Trebuia sa posezi un nas special ca sa descoperi clientul si apoi sa aplici o tactica de invaluire de la distanta. Un client cu verzisori nu avea scapare. Cu ceasurile, cand nu aveau alta treaba, hotii isi faceau mana. Daca se apucau de operat la pranz, pana seara adunau cosuri intregi de ceasuri. Operatia se numea "scoica". In cosuri, ceasurile straluceau ca niste cochilii. Daca nu gaseau clienti pentru astfel de marfa, ca sa se distreze, ajunsi la marginea orasului, hotii aruncau ceasurile in Bahlui. Gazeta politiei, pe care Bikinski o desfacea pe strazi, pe langa furturile de posete relata pe larg despre violuri. De violuri se ocupau insusi controlorii RATC. Acesta era unul din deliciile pe care ti le oferea activitatea pe teren. Pe cei care operau in tramvaie, cotrolorii ii stiau pe degete, dar ii lasau in pace. Nu aveau chef sa fie burdusiti in pumni la capatul liniei. Cine le-ar fi luat apararea? Se faceau ca nu vad. Asa ca uneori se alegeau cu cate o ladita la bere la sfarsitul programului. Cu astfel de oameni Bikinski trebuia sa fie atent. Daca il prindeau fara bilet, ar fi fost in stare de orice. Din Gazeta, Bikinski decupase doua stiri si le lipise pe perete. Cand isi lua micul dejun, dadea cu ochii de ele. Le cunostea pe dinafara. Agatat de bara vagonului, le recitea in gand. In dreapta sa, blocurile zburau unul dupa altul. Pietonii se pierdeau si ei in spate. Tramvaiul se clatina pe sine, trecand in goana pe langa gheretele de pompe funebre, cu sicriile si coroanele mortuare sprijinite in usi, insirate in statia C.A. Rosetti. Un pic de neatentie, si te alegeai cu un costum frumos geluit din scanduri de brad sau de stejar. Pretul era destul de piperat. In loc sa te indrepti spre Piata Unirii, te indreptai spre cimitirul Eternitatea. Cu talpile inainte si capul indarat. Astfel ca Bikinski isi inclesta mainile de bara. "In Ziua de 30 aprilie 2002, Ciubota Paul (35 de ani), Alupei Benone-Agaton (19 ani) si Buzdugan Catalin Fasolea (22 de ani), controlori la RATC, au acostat si violat o tanara de 18 ani care calatorea fara bilet." Adolescenta calatorise clandestin. Si nici nu avusese bani sa plateasca amenda. Controlorii au luat-o cu ei pana la capatul traseului, unde au invitat-o frumos, pentru relatii, in ghereta si au siluit-o pe rand. Gazeta politiei relata faptele, fara a intra in amanunte. Daca aveai insa un pic de imaginatie, puteai sa reconstitui scena in intregime. Cu astfel de oameni avea de-a face Bikinski in fiecare zi. Unii se dadeau nu numai la femei si la puberi, ci si la barbati in toata firea. Trebuia sa risti, ca sa economisesti 5000 de lei. Drept consecinta a acestor fapte, conducerea Regiei de transport luase masurile de rigoare. Biletele de tramvai se scumpisera de la 5.000 la 6.000, iar numarul controlorilor se dublase. Tramvaiele insa, in loc sa se modernizeze, deveneau din ce in ce mai prapadite. ti-era si groaza sa te urci in ele. Noaptea erau pline de borfasi si de cheflii, iar dimineata taranii din comunele marginase carau tot felul de boccele, in care se iteau sticlele de plastic pline cu lapte sau cu vin negru "puterea ursului", facut mai mult din boz, decat din struguri, creste de gaini si de cocosi, ciocuri de rate si de gaste, raturi rozalii de purcelusi, urechi de iepuri si cate si mai cate. Toate luau drumul pietii Nicolina sau pietii Alexandru. Ducandu-se intr-o dimineata in oras, Bikinski dadu nas in nas cu doi tuciurii care carau patru baloturi de paie in tramvai. Iar langa baloturi, adusesera si o juncuta. Vatmanul se uita mai intai chioras la ei, dar tiganii deplasandu-se spre cabina, ii soptira ceva la ureche, drept care vatmanul dadu a lehamite din maini: "Fie, mergeti, numai sa nu dam de politie." Tuciuriii cu baloturile coborara in statia Padurii, unde isi aveau salasul, la o casa nationalizata, ramasa de mult fara podele. Circul pe roti iesea din Depoul Garii la orele 4,30 dimineata si dadea reprezentatii pana la orele 23,30, cand tramvaiele erau retrase din circulatie. Fiecare vagon isi avea protagonistii sai, care se schimbau din timp in timp. Nu lipseau nici numerele cu omul-sarpe, omul-camila, omul-leopard si omul-strut, care isi ascundea capul in nisip, atunci cand cineva il lua in obiectiv. Femeia-paianjen cu sapte sani si trei randuri de picioare isi facea si ea simtita adeseori prezenta printre calatori. Rolul ei era de-a atrage privirile, in spatele ei subtilizatorii de portofele isi aveau numarul lor insolit. Dar cea mai bizara scena la care asistase Bikinski, si care il afectase intr-un fel, se petrecu intr-o duminica seara, cand pictorul, dupa o scurta raita prin Piata Unirii, se intorcea acasa. Era spre primavara. Soarele tocmai apunea dincolo blocuri. Porumbeii zburau in cercuri deasupra statuii lui Cuza. Cand se asezau, cand isi luau speriati zborul de pe epoleti. Bikinski statea in cumpana: sa se intoarca acasa cu tramvaiul, sau s-o ia pe jos? Cand era gata s-o ia pe jos, tramvaiul nr. 3, Tatarasi-Copou, tocmai sosea in statie. Pe usa din spate coborara trei calatori: doi barbati si o femeie, aruncand o privire dispretuitoare spre Bikinski si masurandu-l din cap pana-n picioare. Femeia chicoti, iar cei doi barbati, trecuti de prima tinerete, izbucnira de-a dreptul in ras. Pictorul isi increti fruntea cu nedumerire. Era obisnuit sa fie luat peste picior de te miri oricine. Cateodata copiii il atatau pe strada, strambandu-se in fel si chip, iar oamenii in toata firea, in loc sa-i potoleasca, se luau dupa ei si-i strigau din balcoane mascari si vorbe de ocara. Bikinski nu pierdu vremea rememorand astfel de fleacuri. Probabil ca imbracamintea sa neobisnuita si reclamele prinse in bolduri de poalele trenciului, ca si tasca burdusita cu ziare vechi, starneau rasul trecatorilor. Era obisnuit cu astfel de atitudini. Apuca bara si sari inauntru. Imediat usile se trantira cu zgomot in urma sa si tramvaiul, hodorogind si zdranganind din toate geamurile, o lua din loc. Bikinski isi stranse mai bine tasca sub brat, cauta sa-si tina cat mai bine echilibrul in aceasta barca in miscare, scotocindu-se dupa setul de bilete compostate pe care le avea frumos aranjate in buzunarasul de la piept. Nu trebuia decat sa ia un bilet vechi si sa-l composteze din nou si apoi sa caute in set unul gaurit la fel. Prevazator, pictorul cu un ochi sagace studie terenul: in vagon nu parea sa existe nici un controlor. Bikinski ii depista atat dupa infatisare, cat si dupa miros. Controlorii degajau un miros aparte. De sudoare amestecata cu mirosul de bilete pe jumatate compostate. In vagon ceva totusi era in neregula. Bikinski trecu in revista sirul de scaune din dreapta sa, apoi sirul din stanga. Tramvaiul nu era prea aglomerat. Pe scaunul din fata, rezervat femeilor gravide, statea ghemuit un barbat in uniforma de ofiter, cu capul dat pe spate. Pictorul il privi cu atentie. Barbatul avea gura larg cascata, i se vedea sirul de dinti aurii, fata congestionata si nasul rosu, cu narile dilatate. (Va urma)
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
