Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, a spus ieri la Viena în faţa investitorilor la Conferinţa Euromoney că riscul valutar pentru România s-a redus semnificativ în ultimul an datorită politicii Băncii Centrale Europene de a injecta lichiditate, dar mai ales datorită creşterii ponderii împrumuturilor în lei în soldul creditării din România.
„În ultimul an, soldul creditelor în euro a scăzut de la 58% la 49%, iar ponderea creditării în lei a crescut la 51%, ceea ce reduce riscul valutar“, a menţionat Voinea.
El a arătat că nu există o problemă pentru România cu retragerea liniilor de finanţare ale băncilor în valută având în vedere că acestea sunt compensate de creşterea economiilor în lei în depozitele băncilor din România.
În criză, riscul valutar a fost principala problemă pentru România, acesta constituind unul dintre motivele pentru care România a luat un împrumut de urgenţă de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană de 20 mld. de euro. Celălalt motiv al împrumutului a fost faptul că liniile de finanţare pentru România s-au oprit, iar economia şi băncile româneşti nu mai puteau fi finanţate.
Voinea spune că nu există o problemă în România cu dobânzile mici la economii, având în vedere că avem deflaţie, iar ratele reale rămân pozitive.
Voinea a fost prezent la Viena într-un panel privind politicile monetare ale băncilor centrale în această perioadă în care Banca Centrală Europeană şi FED - banca centrală americană - au politici divergente.
Voinea a spus că pe România nu există un impact al acestor politici divergente, noi depinzând de tot ce face Banca Centrală Europeană şi mai puţin de ce se întâmplă în America.
Voinea spune că sancţiunile din Rusia nu au avut un impact asupra României având în vedere că nu avem fluxuri comerciale semnificative cu piaţa rusească.
Anul trecut cursul leu-euro a crescut cu 0,9%, fiind destul de stabil pe parcursul anului.
Scăderea semnificativă a dobânzilor la lei a făcut ca împrumuturile în moneda naţională să se apropie ca atractivitate, din punctul de vedere al costurilor, faţă de cele în euro.
În perioada de boom un credit în lei era de două ori mai scump decât un credit în valută, ceea ce a determinat companiile şi populaţia să ia împrumuturi în moneda europeană.
În 2007-2008 ponderea valutei în soldul creditelor ajunsese la 70%, devenind un risc foarte mare pentru sistemul bancar.
În momentul izbucnirii crizei, când cursul leu-euro a crescut de la 3,5 la 4,3 lei pentru un euro, multe companii şi persoane fizice nu au mai putut să facă faţă majorării ratelor la bancă şi au intrat „în insolvenţă“.
În câţiva ani, creditele neperformante au sărit în aer ajungând la aproape o treime din sistemul bancar, România fiind pe locul doi la nivelul Uniunii Europene după Grecia, cu cea mai mare rată de neperformante.
Voinea spune că acum sistemul bancar românesc este solid, că rata creditelor neperformante a scăzut mult, iar rata de solvabilitate şi lichiditate a băncilor este „foarte bună“.
Adoptarea euro, o problemă de consens naţional
Pe de altă parte, viceguvernatorul a opinat că adoptarea euro de către România nu este numai o chestiune tehnică, ci este o problemă de consens la nivel naţional.
România îndeplineşte condiţiile de adoptare a euro, dar nu este numai o problemă tehnică, ci este o problemă politică, socială, economică. „Trebuie să existe un consens“, a menţionat Voinea.
Pe când era ministrul bugetului, Liviu Voinea a anunţat la Bruxelles, spre stupoarea Băncii Naţionale, că România vrea să adopte euro în 2019. Banca Naţională a fost luată prin surprindere de acest anunţ cu această dată fixă.
La nivelul Băncii Naţionale funcţionează de mai mulţi ani un comitet de adoptare a euro condus de guvernatorul BNR, dar până în prezent nu există o dată fixă şi un plan de acţiune pentru adoptarea monedei unice europene.
România ar fi trebuit să adopte euro în 2012, această ţintă fiind stabilită în 2007, dar criza a dat peste cap acest plan.
Cu toate că îndeplineşte criteriile de adoptare a euro legate de inflaţie ratele de dobândă şi deficit bugetar, economia românească nu este suficient de competitivă pentru a face faţă adoptării monedei euro şi stabilirii unui curs valutar fix.
Pentru ţările mai slabe ale Uniunii Europene, cum ar fi Grecia, Portugalia sau chiar Italia şi Spania adoptarea euro a lovit foarte mult în economiile lor naţionale, care nu pot să facă faţă exporturilor germane.
