Opinie Cristian Hostiuc, directorul editorial al ZF

Economiile românilor sunt prizoniere băncilor care dictează dobânzile la depozite ştiind că banii nu au alte alternative de plasament, pentru că statul şi BNR nu s-au îngrijit să creeze alte pieţe financiare

1 mar 2015 Autor: Cristian Hostiuc

În deceniul 90, economiile depuse de români la bănci au fost devalizate oficial de inflaţie. Timp de 10 ani, cei care au avut încredere în politica economică a statului şi în politica monetară a BNR şi-au văzut economiiile în lei cum au dispărut în termeni reali, dobânda primită fiind cu mult sub inflaţie sau creşterea cursului dolarului.

Inflaţia şi economiile din bănci au fost folosite de toate guvernele şi BNR pentru a subvenţiona un sistem economic nereformant sau privatizat local fără ca cei care au cumpărat activele să aibă resurse financiare ca să ducă firmele mai departe.

Părinţii şi bunicii voştri pur şi simplu şi-au pierdut în termeni reali economiile în lei în deceniul 90.

Pentru a nu lăsa ca acest lucru să se mai întâmple, autorităţile şi BNR au avut la dispoziţie 15 ani pentru a crea alternative la sistemul bancar, astfel încât cei care economiseau să aibă soluţii şi alte pieţe.

Devalizarea fondurilor mutuale din anii 90 a dat înapoi sistemul, oamenilor fiindu-le frică să-şi depună banii altundeva decât la bănci sau la CEC.

Suntem în 2015, iar economiile românilor au ajuns din nou prizoniere băncilor. Pentru că nu există cerere pentru credite şi nici nu vor să o creeze, băncile înoată într-o supralichiditate, iar BNR constată acest lucru.În cei 6 ani de criză, băncile locale au trimis înapoi acţionarilor lor străini 10 miliarde de euro (citiţi aici articolul integral), minus care a fost acoperit din resurse interne, din economiile românilor. Pentru că piaţa şi sistemul le permite , băncile au scăzut foarte mult dobânzile la deozite, ratele coborând spre 2% pe an, iar în cazul unor bănci chiar spre 0%.

Băncile au fost forţate să înlocuiască în şase ani finanţări externe de 10 mld. euro cu depozite locale

Cu o dobândă de 2% pe an şi cu un comision de retragere nu are sens să-ţi ţii banii la bancă. Dar unde să te duci?

Cultura bursieră, cultura fondurilor mutuale, cultura pensiilor nu au fost create. Statul, reprezentat de guvern şi de BNR, a preferat ca finanţarea economiei şi finanţarea bugetului statului să vină de la bancă. Pentru ei, era foarte simplu. Dar pentru cei care economisesc este o dramă. Le este frică multora să-şi ducă banii în fonduri mutuale, pe bursă sau în fonduri de pensii, pentru că nu au încredere. În aceste condiţii, o dobândă de 1-2% pe an este cel mai bun lucru pe care îl pot obţine. Aşa cum în deceniul 90 singura alternativă de economisire era sectorul bancar, unde economiile erau devalizate peste noapte de inflaţie.

Bancherii ştiu că piaţa românească nu oferă multe alternative şi mai ales că gradul de încredere în celelalte pieţe financiare este redus. În acest condiţii băncile pot dicta piaţa pe partea de depozite, adică pe partea de resurse atrase de la populaţie sau de la companii.

Nimeni nu are interesul să susţină bursa sau fondurile mutuale sau fondurile de pensii ca o alternativă de finanţare a economiei şi a companiilor pentru că ar însemna să iasă bani din sistemul bancar şi atunci ar trebui să crească dobânzile.

Băncile au înlocuit liniile de finanţare externe care aveau un cost mai ridicat, având în vedere riscul României cu resurse interne, la un cost mult mai scăzut.

Dacă economiile interne s-ar duce mai mult spre bursă, fonduri mutuale sau fonduri de pensii, unde într-adevăr randamanetul poate fi mai ridicat dar cu un risc adecvat, golul ar trebui să fie acoperit de resurse externe  şi de o remunerare mai bună a depozitelor interne. Dar parcă nimeni nu vrea acest lucru.

Cel mai simplu şi cel mai avantajos este să te bazezi pe resursele interne, cărora le dai cea mai mică dobândă posibilă ştiind că banii nu au unde să se ducă altundeva.

După 25 de ani de economie de piaţă, sistemul financiar românesc rămâne în continuare prizonier băncilor. Atât românii care economisesc, cât şi statul care se împrumută, cât şi companiile care au nevoie de credite.

Statul, prin guvern şi BNR a avut la dispoziţie suficienţi bani pentru a dezvolta şi alte pieţe, dar n-a făcut-o. Acum, sistemul bancar se restrânge, frustrările deponenţilor se vor aduna şi nu există alternative.

 
Cuvinte cheie:
economii
, banci
, bnr
, depozite
, dobanzi
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide