In adancurile inghetate ale Marii Nordului, una din cele mai importante resurse naturale ale Marii Britanii dispare treptat si fara zarva din arena istoriei. Este un declin lent, lipsit de impactul mediatic al inchiderii unei fabrici sau a unui faliment corporatist, dar, exceptand un miracol geologic brusc, petrolul din Marea Nordului este pe terminate, relateaza Financial Times.
Incepand cu anii '70, rezervele de petrol si gaze naturale descoperite de Marea Britanie au platit 190 mld. de lire sterline in impozite, au atras investitii in valoare de 205 mld. de lire sterline si au avut o contributie importanta la reducerea dependentei tarilor occidentale de energia din alte parti mai instabile ale lumii.
Insa in timp ce trupele britanice sprijina revenirea la productie a marilor rezerve de petrol ieftin din Irak, companiile energetice multinationale nu mai sunt interesate de Marea Nordului, lasand in urma o noua generatie de asa-numiti "recuperatori" sa se descurce cu miliarde de lire sterline ramase neplatite.
Primele obloane trase
In ultimele saptamani, Shell si British Petroleum (BP), doua dintre companiile care au contribuit la infiintarea industriei din largul marii ca alternativa salvatoare pentru economia Scotiei in anii '80, au fost primele care au inceput sa isi inchida operatiunile din Marea Nordului.
In aceasta luna Shell a dat publicitatii un plan conform caruia in estul Angliei vor fi desfiintate 250 de locuri de munca din randul personalului de intretinere, pe langa alte 350 de pe platformele marine din Scotia, care vor fi abandonate pentru locuri cu rata profitului mai mare. BP estimeaza ca va reduce cu 300 numarul locurilor de munca din Aberdeen, pe langa cele 250 desfintate anul trecut, in urma unui proces similar de orientare a activitatii spre noi regiuni cum ar fi Angola si Azerbaijan.
Desi numarul este nimic raportat la cele 1.700 de locuri de munca din Aberdeen, reducerea operata de BP a fost insotita si de vanzarea a o parte din cele mai prestigioase active ale companiei in marea Nordului inclusiv celebrul camp petrolier Forties (40), care a fost vandut pentru 830 milioane de lire sterline in luna ianuarie. "Nu e nici o indoiala fata de faptul ca Marea nordului este in declin. Scopul nostru este sa ne asiguram ca este un declin lin decat unul brusc", spune un oficial BP.
Cei de la Shell sunt mai putin pesimisti, spunand ca o parte din concedierile operate de companie se datoreaza reorganizarii activitatii din Europa, insa sunt de acord ca reducerea numarului locurilor de munca este inevitabila pe masura ce campul petrolier ajunge la maturitate. "Productia noastra si-a atins maximul in Marea Britanie - noi incercam sa mentinem nivelul productiei la un nivel cat mai constant", spune Tom Botts, directorul de productie pentru Europa al Shell.
Mersul in locuri exotice
In industria petrolului exista zeci de campuri petroliere care au fost abandonate de catre companiile multinationale, care sunt obligate sa mearga in locuri mai exotice, in cautarea unui profit mai mare cerut de catre investitori.
In majoritatea cazurilor, activele vandute de catre marile companii petroliere sunt administrate de catre un numar tot mai mare de companii mai mici independente care insa nu pot spera ca vor mai atinge pragul timpurilor de glorie.
Se estimeaza ca productia de petrol si gaze naturale din Marea Britanie si-a atins maximul in 1999 la aproximativ 4,5 milioane de barili de petrol pe zi, iar de atunci productia de petrol a scazut putin mai repede decat cea de gaze. Un declin si mai mare s-a inregistrat la capitolul bani investiti pentru dezvoltarea de noi campuri petroliere. Estimarile realizate de grupul independent de cercetare Wood Mackenzie, arata ca numarul noilor exploatari din 2002 este cel mai mic din ultimii 33 de ani.
La acest nivel scazut de dezvoltare, productia anuala este asteptata sa scada mai repede pe masura ce petrol care a mai ramas devine tot mai scump de extras. Din acest motiv destul de mult petrol va ramane sub pamant. De altfel se estimeaza ca rezervele totale sunt egale cu tot petrol extras de cand au inceput explorarile in anii '60. In incercarea de a se asigura ca toata aceasta bogatie va vedea lumina zilei, guvernul britanic doreste sa acorde noi licente pentru campurile petroliere parasite de catre operatorii anteriori. Insa cat timp vor mai incerca companiile sa faca bani de pe urma resturilor "la mana a doua" din Marea Nordului pe baza unor modele financiare delicate.
Pregatiti sa accepte profituri mici
Persoanele care se ocupa de graficele si rapoartele care vor decide durata de viata a explorarilor din Marea Nordului sunt barbati precum Roy Franklin, director executiv al companiei Paladin Resources. Aceste companii "recuperatoare" vor sa mai exploateze cativa ani campurile petroliere mature, pastrand costurile si propriile aspiratii la niveluri scazute. In plus, ei sunt pregatiti sa accepte profituri mai mici, care pentru companii de talia BP sunt mai degraba sume de corectare a erorilor.
Speranta lor in viitor se bazeaza in parte pe exploatarile din Golful Mexicului, unde operatori americani independenti au implementat pentru prima data solutii tehnice si financiare pentru prelungirea duratei de functionare a campurilor mature. "In Marea Nordului acest proces ar putea continua cu usurinta pentru inca 20 sau 30 de ani", este de parere Roy Franklin.
Totusi exista si unele diferente semnificative. Companiilor care opereaza in Golful Mexicului li s-a permis sa abandoneze in mare platformele neutilizate. In Marea Britanie, protestele ecologistilor la planurile companiei Shell de a abandona platforma de stocare Brent Spar in anii '90 conduc in mod clar la ideea ca orice instalatie viitoare va trebui sa fie dezmembrata si adusa pe uscat.
Nici un camp de productie nu a demarat inca acest procedeu in Marea Nordului, insa costurile de abandonare sunt estimate la aproximativ 100 de milioane de lire sterline pentru fiecare.
Irakul, cea mai mare amenintare
Acesti bani reprezinta un obstacol considerabil pentru recuperatori care trebuie sa se asigure ca macar vor obtine profituri egale cu aceste sume sau ca vor convinge marile companii sa-si asume raspunderea. Costurile in crestere pentru intretinere le lasa companiilor independete mai putini bani pentru noi investitii, punand sub semnul intrebarii ritmul de crestere prognozat de guvern. "Nu putem sa acceptam riscuri mai mari in conditiile in care noi avem si costuri mai mari de capital", spune Roy Franklin. "Atunci cand departamentul de comert si industrie vorbeste despre 300 de potentiale descoperiri, pot sa iei 250 din ele si sa le arunci la gunoi... pur si simplu nu sunt profitabile", adauga Franklin.
In ciuda scepticismului, majoritatea acestor noi companii sunt multumite de ajutorul oferit de departamentul de comert si industrie, insa sunt mult mai putin iertatoare cu Trezoreria. Impozitul pe venituri pentru ultimul an financiar sunt provizoriu estimate la 5,2 mld. de lire sterline, cel mai ridicat nivel din ultimii 17 ani. In bugetul pe 2002, ministrul de finante Gordon Brown a introdus noi majorari ale taxelor de la care se asteapta sa aduca alte 5 mld. de lire sterline, pe seama exploatarilor care vor continua sa functioneze in Marea Nordului.
Probabil ca cea mai mare amenintare o reprezinta victoria din Irak. Scaderea drastica a investitiilor de anul trecut nu a tinut cont de nivelul relativ ridicat al preturilor la petrol, insa redeschiderea rezervelor din Irak este asteptata sa inaugureze o noua era a petrolului ieftin. Daca se intampla acest lucru, nici macar recuperatorii nu vor mai putea sa incetineasca declinul campurilor petroliere din Marea Nordului. raluca.mirescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
