Fără un management bun al lichidităţii stabilitatea cursului valutar nu putea fi asigurată, iar deprecierea ar fi fost exact factorul inflaţionist suplimentar (dar şi sentimental) de care nu era nevoie într-un mediu marcat şi aşa de inflaţie ridicată, susţine într-o opinie Cristian Popa, membru al Consiliului de Administraţie al BNR.
„În lupta cu inflaţia, băncile centrale trebuie să facă banii mai scumpi şi mai rari. Comunicând şi menţinând de aproape un an un management ferm al lichidităţii, BNR a făcut exact asta, a putut asigura o aderenţă mai ridicată a deciziilor de politică monetară, făcând relevantă facilitatea de credit, numită şi Lombard, al cărui nivel este cu un punct procentual peste nivelul ratei dobânzii de politică monetară“, scrie Popa în opinia cu titlul „Noi nu am exagerat“.
Dobânda de politică monetară a fost majorată în octombrie de BNR de la 5,5% la 6,25%, peste aşteptările analiştilor, iar rata la facilitatea de urgenţă Lomabrd a urcat la 7,25%.
Faptul că leii au fost relativ rari, a făcut ca aceştia să fie şi mai scumpi, iar acest proces a asigurat şi crescut atractivitatea leului pe pieţele valutare susţinând în acelaşi timp o creştere mai rapidă a dobânzilor plătite pentru atragerea de depozite de către băncile comerciale. În perspectivă regională, rata medie la depozitele noi în lei a înregistrat cea mai rapidă ascensiune până acum, în acest ciclu de normalizare, susţine Popa.
