Euro este cu circa 12% peste nivelul de la sfârşitul anului 2008, când primele semne ale crizei îşi făceau simţită prezenţa pe piaţa locală. Cea mai mare parte a deprecierii a avut însă loc la începutul crizei, astfel că faţă de anul 2009 deprecierea este de numai 4%. Spre comparaţie, zlotul polonez este cu 20% mai depreciat faţă de nivelul din urmă cu şase ani, iar forintul maghiar a pierdut 25% din valoare în acest interval. Apare în acest context întrebarea în ce măsură stabilitatea cursului de schimb sau chiar aprecierea leului din ultimii doi ani (euro era 4,55 lei în toamna anului 2012) este benefică pentru economie. Mai ales în contextul în care un curs mai depreciat ar fi crescut competitivitatea exporturilor româneşti, principalul motor de creştere al economiei din ultimii ani.
„Nu cred că se poate vorbi despre sustenabilitatea unui curs de schimb la modul absolut. Cursurile de schimb variază printre altele în funcţie de situaţia politică, de deciziile economice din ţara respectivă, de politica monetară sau de contextul regional. Evoluţia leului nu poate să difere chiar dacă din punctul de vedere al stabilităţii este mai degrabă o excepţie în regiune. Deci stabilitatea cursului ar putea fi afectată în sens negativ de surprize neplăcute la nivel politic, economic sau regional“, afirmă Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.
Pe de altă parte, stabilitatea cursului de schimb a reprezentat o gură de oxigen pentru sistemul bancar şi pentru clienţii cu împrumuturi în valută, care reprezintă 60% din portofoliile de împrumuturi ale băncilor. Totodată, stabilitatea cursului a permis şi scăderea inflaţiei la minime istorice, în condiţiile în care multe preţuri din economie sunt exprimate în euro.
Atingerea unui nou minim istoric al inflaţiei în iunie, când rata anuală a scăzut la 0,7%, îi încurajează pe analişti să-şi revizuiască prognozele pe 2014 şi să înceapă să parieze pe o scădere a dobânzii-cheie la lei în toamnă, până la 3,25% pe an. Aceasta în condiţiile în care inflaţia CORE 2, care exclude preţurile administrate şi pe cele volatile la fructe, legume, ouă, combustibili şi este principalul parametru după care BNR îşi ghidează deciziile de politică monetară, a rămas în teritoriul negativ pentru a noua lună la rând, semnalizând persistenţa unor presiuni dezinflaţioniste alimentate de nivelul încă scăzut al cererii de consum.
„În contextul inflaţiei extrem de scăzute, un scenariu de apreciere a cursului cred că trebuie exclus şi este unul dintre principalele motive pentru care atât timp cât nu apar evoluţii negative ar trebui să ne aşteptăm la o reducere a dobânzii de politică monetară în trimestrul trei al acestui an. Leul trebuie să devină mai puţin atractiv pentru investitorii financiari pentru a reduce presiunea în direcţia aprecierii“, mai spune Radu Crăciun.
Aprecierea leului în ultima perioadă a fost generată în cea mai mare parte de intrările de valută pe piaţa titlurilor de stat. Euro s-a depreciat luni pentru a cincea zi la rând şi s-a întors sub pragul de 4,4 lei, unde se stabilizase în lunile mai şi iunie şi în prima pare a lunii iulie. BNR a publicat astăzi un curs oficial de 4,3873 lei/euro, cel mai scăzut nivel din ultimele trei săptămâni.
Cursul crescuse în mod surprinzător spre 4,45 lei/euro la jumătatea lunii iulie pe fondul creşterii tensiunilor din regiune, respectiv al reinflamării conflictului din Ucraina şi al crizei bancare din Bulgaria.
Mihai Pătrulescu, senior analist în cadrul UniCredit Ţiriac, spune că leul rămâne într-o poziţie sustenabilă din punct de vedere fundamental, având în vedere nivelul redus al deficitului de cont curent, estimat la circa 1% din PIB la finalul anului, similar cu nivelul din 2013. Deficitul de cont curent s-a ajustat puternic în perioada de criză, de la 16% din PIB în 2008.
„De asemenea, intrările de fonduri europene şi investitii străine directe au fost suficiente pentru a compensa dezintermedierea din sistemul financiar, reducând dependenţa de investiţii de portofoliu şi îmbunătăţind perspectivele pentru leu.
În aceste condiţii, anticipăm o evolutie relativ stabilă a monedei naţionale in perioada 2014-2015“, afirmă Pătrulescu.
Contul curent, care reflectă relaţia României cu exteriorul, a fost pe deficit în ultimii şase ani, însă tendinţa a fost de ajustare puternică, spre 1% din PIB, diminuâdu-se dependenţa de fluxurile externe, care au rămas la niveluri modeste.
Ajustarea deficitului de cont curent a reflectat îmbunătăţirea exporturilor de bunuri şi servicii, susţinută uneori şi de momentele de depreciere ale leului, dar şi declinul consumului şi nivelul redus al investiţiilor.
În 2008, deficitul de cont curent s-a apropiat de 12% din PIB, în perioada 2009-2012 România a înregistrat, în medie, un deficit de 4,3% din PIB, pentru ca anul trecut să coboare la 1,1% din PIB. Analiştii au arătat că ajustarea deficitului de cont curent a fost determinată mai degrabă de factori conjuncturali decât de o reechilibrare fundamentală a economiei. Aspectul pozitiv legat de această ajustare este dat de finanţarea mai uşoară.
Contul curent include intrările şi ieşirile de bunuri şi servicii, de venituri şi transferurile curente (banii trimişi de românii care lucrează în străinătate şi fondurile europene).
Deficitul de cont curent mare a fost până în 2008 una dintre cele mai importante vulnerabilităţi ale României, penalizată de pieţele externe şi de agenţiile de rating.
