Sistemul bancar este în al cincilea an de criză, iar bancherii au ajuns să se confrunte acum cu necesitatea restructurării operaţiunilor în noul context economic şi cu gestionarea creditelor neperformante, a căror nerecunoaştere în primii trei ani de criză s-a întors împotriva lor acum.
Ediţia din acest an a summitului ZF Bankers îşi propune o descriere a situaţiei actuale din sistemul bancar, atât cu părţile bune, cât şi cu părţile întunecate, dar mai mult decât atât, să afle care este perspectiva pentru următorii ani: care este modelul de business pentru fiecare bancă, cum se vor adapta schimbărilor clienţilor – atât la nivel de companii, cât şi la nivel de persoane fizice – şi care sunt produsele care vor câştiga teren.
Zece şefi de bănci vor discuta această evoluţie a sistemului bancar românesc, care în ultimii ani a pierdut foarte mult sânge. O parte din ei au fost la conducerea băncilor şi în perioada de avânt economic, când vânzarea de credite era prioritatea pentru câştigarea cotei de piaţă. Acum, prioritatea este asigurarea surselor de finanţare pentru activitatea curentă şi gestionarea portofoliului de credite, unde neperformantele îşi fac loc.
Bancherii spun că fără o creştere economică, activitatea de creditare nu poate reîncepe. De celalată parte, antreprenorii spun că, fără credite, nu pot să meargă mai departe, având în vedere că această criză le-a secătuit resursele proprii.
Guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu cere reducerea dobânzilor la credite, dar bancherii spun că problema este mai degrabă lipsa cererii decât preţul unui împrumut.
În perioada de boom economic şi de creditare, pe o stradă erau aliniate una lângă alta cel puţin jumătate din băncile care operează pe piaţa românească. Acum, o parte din locuri sunt goale, iar mulţi bancheri îşi pun problema dacă modelul tradiţional de unitate bancară la vedere mai este viabil, având în vedere că internetul şi operaţiunile online câştigă teren.
Câte bănci îşi vor mai permite să aibă sucursale clasice în fiecare oraş? Câte bănci se pot transfera pe internet şi cum? Aceste întrebări îşi vor regăsi răspunsurile poate peste un deceniu, când se va vedea dacă deciziile care se iau în prezent vor fi sau nu viabile.
Criza care macină constant din resursele financiare ale companiilor şi populaţiei a schimbat în totalitate comportamentul, oamenii ajungând să urască băncile şi să-şi dorească să plătească mai repede creditele. Dar în lipsa unei activităţi de creditare, susţinută şi sustenabilă, nicio economie nu poate creşte şi nu poate să recupereze din decalajele faţă de alte ţări.
Dacă economia îşi revine, vor forţa bancherii creditarea pentru a recupera din terenul pierdut în ultimii ani?
Niciun bancher nu are un răspuns în acest moment, având în vedere că deciziile se iau aproape de pe o zi pe alta, în funcţie de situaţiile care apar. Anul trecut, la ZF Bankers cuvântul de ordine a fost „deleverageing“, adică necesitatea reducerii operaţiunilor şi a bilanţurilor, având în vedere reducerea finanţărilor de la banca-mamă şi scumpirea resurselor.
În acest an, cuvântul de ordine este „recovery“ şi regândirea strategiilor legate de operaţiuni, produse, management al riscului şi HR.
Dar până la urmă, în lipsa unei creşteri economice susţinute, care să aducă business nou, bancherii trebuie să se lupte pentru aceeaşi masă de clienţi. Dacă o bancă câştigă un client sau un cont, asta înseamnă că alta pierde. Care vor fi câştigătorii acestei perioade de criză şi ce se va întâmpla cu băncile care au pierdut teren? Trebuie să îşi restrângă activitatea până la nivelul în care îşi pot susţine singure bilanţul?
Pe piaţă operează 40 de bănci, dar nu este business pentru toate. Cine va rezista şi ce se va întâmpla cu celelalte? În ciuda faptului că sunt bănci scoase la vânzare, lista celor interesaţi este extrem de redusă. Rentabilitatea investiţiei într-o bancă, în actualele condiţii de afaceri şi de reglementări, a scăzut foarte mult. În acest context, cine cumpără şi care este raţiunea?
Foarte mulţi analişti vorbesc despre băncile de nişă care să finanţeze doar un sector sau un anumit gen de companie. Dar este acesta un model viabil, care poate fi susţinut?
Jumătate din economia românească este industrială şi de servicii, iar cealaltă jumătate este rurală, unde băncile nu prea calcă, având în vedere că folosirea produselor bancare este aproape nulă.
Riscă vreo bancă să intre acum în zona rurală pentru a încerca să dezvolte şi să se dezvolte pe o piaţă de 8 – 9 milioane de locuitori?
Va avea un efect planul guvernului Ponta de regionalizare cu scopul declarat de a facilita o distribuţie mai bună şi uniformă a resurselor financiare pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre zone?
Cine va finanţa proiectele de infrastructură? Sau salvarea este aşteptată să vină de la „fondurile europene“?
Oricum, fără un sistem bancar sustenabil, care să producă profit şi să un fie împovărat de credite neperformante, economia nu poate creşte.
Cu cât băncile se vor restructura mai repede şi vor scoate în afară creditele neperformante, cu atât şansele de a reveni pe plus, la nivelul fiecărei bănci, nu doar la jumătate din ele, sunt mai mari.
Ediţia din acest an a ZF Bankers va încerca să se uite mai mult în viitor, chiar dacă el în acest moment este încă în ceaţă, confruntat cu mai multe întrebări decât răspunsuri şi cu mai multă prudenţă şi neîncredere decât optimism.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 07.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
