Oferta publică de vânzare de acţiuni şi ulterior listare la Bursa de Valori a Hidroelectrica a fost un succes din toate punctele de vedere. Oferta a fost suprasubscrisă, iar Fondul Proprietatea şi-a vândut toate acţiunile deţinute la cea mai valoroasă companie din România, adică întregul pachet de 20%, pentru care a încasat 9 mld. lei. Preţul a fost de 104 lei pe acţiune faţă de preţul minim de 94 lei din listare pe care l-ar fi acceptat. Grupul Ţiriac a anunţat vineri că a cumpărat 5% din acţiuni (aici a inclus şi fondul Pilon II al Allianz Ţiriac Pensii Private – n. red.).
După listare, preţul a crescut în trei zile cu 7,2%, băncile de investiţii, consultanţii şi avocaţii deschizând sticlele de şampanie, iar acum aşteaptă să încaseze fee-ul de aproape 80 mil. euro, conform calculelor ZF. Totuşi, după acest succes, este bine să ne uităm cum s-a împărţit mai exact succesul. Spre surprinderea tuturor, zona de retail, acolo unde au venit micii sau mai marii investitori români pe persoană fizică, a bătut toate aşteptările, realizând o suprasubscriere de aproape cinci ori. Investitorii de retail au pus pe masă cash şi prin credit de 6,2 mld. lei. Ei au avut iniţial alocat 15% din tranşă iar ulterior ponderea a fost majorată la 20% pe fondul apetitului ridicat.
Investitorii instituţionali români, în frunte cu Pilonul II de pensii private, acolo unde au banii de pensie aproape 8 milioane de români, şi-a făcut treaba şi şi-a pus banii în joc cumpărând destul de multe acţiuni, chiar dacă acţiunea a fost considerată de uniii analişti puţin supraevaluată.
Au fost investitori români care ar fi vrut să cumpere mai multe acţiuni, au licitat la preţul maxim de 112 lei, dar au primit în final acţiuni mult mai puţine decât s-ar fi aşteptat. Unii chiar nu au primit deloc.
Spre surprinderea unora interesul investitorilor străini şi banii alocaţi în final pentru Hidro au fost mult mai reduşi decât aşteptările. Oferta a beneficiat de un grup de consultanţi externi destul de mare, cu nume de rezonanţă pe pieţele de capital şi care au o agendă telefonică globală.
Investitorii aduşi de aceşti consultanţi externi au fost mult mai puţini decât aşteptările, iar cei care au venit sunt mai degrabă investitori pe termen scurt care cumpără şi vând imediat aşa cum fac hedge fundurile. Pentru numele consultanţilor şi pentru bonusul pe care îl va plăti Fondul Proprietatea efortul lor a fost mult prea redus.
Poate unii s-ar fi aşteptat ca preţul de vânzare să fie mai jos, mai aproape de limita minimă a intervalului de 94 de lei, pentru a avea o marjă mai mare de creştere când Hidro se va lista pe Bursa de Valori. Unii sperau să cumpere la un preţ mai jos decât cel stabilit în final la 104 lei pentru ca ulterior să le vândă în piaţă când Pilonul II de pensii sau alţi investitori mai instituţionali români ar fi intrat să cumpere numărul de acţiuni pe care nu l-au luat din ofertă.
Potrivit unor informaţii ZF, oferta a fost împărţită astfel: 20% micii investitori, 30% investitori din afară, 50% investitori instituţionali români - în special fonduri de pensii.
Investitorii de retail, mari mici, aşa cum au fost ei, au dat peste cap această ofertă, prin interesul mare pus pe masă şi prin suma foarte mare subscrisă de 6,2 mld. lei, ceea ce înseamnă (1,2 mld. euro).
Dacă s-ar mai fi adăugat Pilonul II de pensii, unde deţinerile aparţin aceloraşi investitori români, s-ar fi subscris numai din România întreaga ofertă şi nu ar mai fi fost nevoie de investitorii străini pe termen scurt.
Nu am fi avut nevoie de investitori străini. Dar până la urmă totul s-a terminat cu bine iar toată lumea a încăput şi a zâmbit în poza de la BNR.
