Conducerea Oil Terminal (OIL), cel mai mare operator de transport al produselor petroliere din portul Constanţa, care a ajuns într-o situaţie financiară dificilă, spune că ar putea renunţa şi mâine la 400 de oameni dintr-un total de 1.200 cât are în prezent compania, fără să fie afectată activitatea, însă condiţiile impuse prin contractul colectiv de muncă sunt atât de favorizante pentru angajaţi încât aceasta nu-şi poate permite să-i concedieze.
Oil Terminal este una dintre cele mai nerestructurate companii de pe bursă. În ultimii şase ani, cantităţile de produse petroliere care au trecut prin Oil Terminal au scăzut cu aproape 60%, de la 13,6 mil. tone în 2005 la 5,6 mil. tone anul trecut. Cu toate astea, numărul de angajaţi a scăzut foarte puţin, iar cheltuielile salariale au crescut semnificativ. Operatorii portuari privaţi care s-au confruntat cu probleme similare în ultimii ani, precum Socep sau Comvex, au realizat disponibilizări masive pentru a rămâne profitabili.
Dacă Oil Terminal ar renunţa la cei 400 de salariaţi ar realiza economii anuale de circa 10 mil. lei (2,3 mil. euro), comparativ cu profitul de 0,7 - 2 mil. lei obţinut de operatorul portuar în ultimii ani, însă cheltuielile cu angajaţii disponibilizaţi s-ar cifra la circa 75 mil. lei (17,2 mil. euro). În primul trimestru compania a intrat pe pierdere, cu un rezultat negativ de 2,8 - 2,9 mil. lei, potrivit şefului Oil Terminal din cauza declinului cererii.
"Din cei 1.200 de salariaţi circa 400 - 500 sunt total inutili la ora actuală, dar nu-i pot disponibiliza. Conform contractului de muncă la disponilizarea unui salariat se plătesc salarii compensatorii de 1,5 ori pentru fiecare an petrecut de angajat în companie şi media este de 38 de ani, iar salariul mediu brut de 33 de milioane de lei (lei vechi - n.red.). Ar trebui să plătesc zeci de milioane pentru salarii compensatorii. Aşa este contractul pe care l-am moştenit şi eu de la predecesorii mei. L-am atacat în instanţă ca să-l aducem la un nivel de anii 2000, nu la 1990 când a fost el creat", a declarat Silviu Wagner, directorul general al Oil Terminal.
Deşi cantitatea de produse petroliere manevrată de Oil Terminal în portul Constanţa s-a înjumătăţit raportat la anul 2008, pe fondul crizei şi al pierderii unor clienţi importanţi, numărul de salariaţi din companie s-a diminuat doar cu 5-6% în aceeaşi perioadă, în special pe cale naturală, prin pensionare.
În 2008, când a început criza, iar majoritatea companiilor din mediul privat au început să taie salariile şi să facă disponibilizări, la Oil Terminal salariile au crescut an de an, în unii chiar şi cu două cifre. Aproape toate companiile din sectorul privat au realizat în ultimii ani restructurări de personal pentru a reechilibra costurile la nivelul de activitate mai scăzută.
În urmă cu câţiva ani Oil Termianl avea monopolul total pe importurile de ţiţei ale României, iar toate vasele care ajungeau în portul Constanţa erau descarcate prin Oil Terminal, însă în prezent firma a ajuns să aibă mari dificultăţi financiare.
Mai întâi în anul 2008 rafinăria Petromidia, care contribuia cu 35% la afacerile operatorului de transport al produselor petroliere, şi-a construit un terminal propriu şi a renunţat astfel la serviciile Oil Terminal.
Un an mai târziu, OMV Petrom a decis să închidă secţia de petrochimie din cadrul Arpechim şi mai apoi a închis toată rafinăria de la Piteşti, care era unul dintre clienţii importanţi ai Oil Terminal, cu o pondere de 25% din afaceri.
"Principalii clienţi, care sunt în marea majoritate importatori de produse petroliere, şi-au redus cantităţile şi anul trecut pentru că s-au izbit de o continuă scădere a cererii interne. Cererea a scăzut pentru că s-a redus consumul intern pe de o parte şi pe de altă parte au crescut preţurile la produsele petroliere. Faţă de anul 2008 cantitatea de produse transportată s-a redus cu 60 - 70%, iar anul trecut a fost de 5,6 milioane de tone. Pentru acest an prognozăm 4,6 - 4,7 milioane de tone pentru că piaţa de energie a mers tot în scădere. Se pare că abia din 2013 va fi o uşoară relansare", spune Silviu Wagner.
Pentru că Oil Terminal a intrat pe pierdere la începutul anului din cauza cererii reduse de produse petroliere, conducerea societăţii a decis să reducă programul de lucru al angajaţilor la patru zile pe săptămână faţă de un program normal de cinci zile. Angajaţii au cerut în schimb revenirea la programul normal şi majorarea salariilor cu 3,4%, iar după o săptămână de grevă generală care a determinat Petrom să ia în calcul renunţarea la serviciile operatorului portuar, salariaţii au câştigat lupta cu compania şi le-au fost acceptate majorările salariale.
"Salariaţii au făcut grevă pentru majorarea salariilor. Revenirea la programul de lucru normal a fost pe agenda de negocieri ulterioară grevei care va fi discutată miercuri de Consiliul de Administraţie la cererea sindicaliştilor. Petrom a constituit o celulă de criză şi a luat în calcul renunţarea la companie dacă greva ar fi continuat, însă nu s-a pierdut niciun client din cauza grevei", a precizat şeful Oil Terminal.
El a mai spus că în 2008 compania a încheiat 42 de contracte cu clienţii şi anul trecut numărul acestora a urcat la 56 de contracte, însă criza şi-a pus amprenta asupra cantităţilor contractate.
Compania a fost implicată în ultimii ani în mai multe scandaluri de corupţie şi infracţiuni economice. Astfel, anul trecut, Ştefan Ene, fost director general al companiei şi consilier al lui Silviu Wagner, a fost reţinut de DNA pentru trafic de influenţă după ce acesta ar fi primit 40.000 de euro de la o firmă bucureşteană pentru a-l convinge pe directorul general Silviu Wagner să aprobe încheierea unui contract prin care operatorul portuar să livreze reziduuri petroliere în condiţii avantajoase de preţ, cantitate şi ritmicitate.
În 2008, Oil Terminal a fost la un pas să fie executată silit de ANAF şi Autoritatea Naţională a Vămilor pentru suma de 30 mil. euro care reprezenta TVA şi comisioane vamale aferente importurilor petroliere derulate de Rompetrol şi Rafo Oneşti în anul 2003. Compania a scăpat în ultima clipă de executarea silită iar pretinsa datorie i-a fost anulată.
Oil Terminal este interconectată cu rafinăriile românesti prin intermediul
societăţii de transport Conpet Ploieşti pentru transportul ţiţeiului de la terminal la rafinării, pe conducte subterane ce fac parte din sistemul naţional de transport şi are de asemenea legături la reţeaua naţională de căi ferate, reţeaua de căi rutiere şi la canalul Dunăre-Marea Neagră. Compania are o capacitate de depozitare de 1,8 milioane de tone faţă de circa 200.000 de tone în cazul terminalului deţinut de grupul Rompetrol.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
