Era prin vara lui 1995 cand am primit un CD-ROM care se numea World Literary Heritage. Titlul mi-a starnit un zambet. Chiar asa sa fie? Mostenirea literara a lumii pe un disc de plastic de cativa centimetri? Desigur, aveam habar ce inseamna 650 de megaocteti, dar totusi... Insa cand am apucat sa-l consult - lectorul de CD-ROM nu era inca un periferic uzual - am ramas mut de uimire: cuprindea textele complete in limba engleza a nu mai putin de 600 de carti, apartinand unui numar de peste 150 de autori, incepand cu Homer si terminand cu Winston Churchill. Biblia si Coranul coexistau cu intreaga opera dramatica si poetica a lui Shakespeare, Decameronul lui Boccacio si Discursul despre metoda a lui Descartes stateau alaturi de operele Sfantului Augustin si de catrenele lui Omar Khayyam...
Privind retrospectiv, nu atat cantitatea m-a uimit, cat faptul ca pentru prima data cartea mi se oferea altfel. Cartea inceta sa mai fie un obiect, reducandu-se la esenta sa ultima: informatie. Zero si unu. Biti. Tiparite pe hartie, cartile acestea ar acoperi un perete intreg. Pe CD-ROM, incap intr-un buzunar.
De fapt, lucrurile au inceput mult mai devreme. In 1971, Michael Hart, un student al Universitatii statului Illinois a avut bafta sa fie prieten la catarama cu unul din cei patru operatori ai computerului mainframe XEROX Sigma V al laboratorului de studiul materialelor. Tot intamplarea a facut ca un alt operator sa fie cel mai bun prieten al fratelui lui Michael. Iar o a treia intamplare a fost ca tocmai acest computer era unul dintre cele 15 noduri ale unei retele academice care avea sa devina mai tarziu Internet. Si astfel Michael a capatat un cont de operator care ii oferea o cantitate practic nelimitata de "timp de calcul", deoarece calculatorul nu era utilizat la intreaga capacitate.
La vremea aceea "timpul de calcul" era o resursa extrem de scumpa, iar cand Michael a aflat ca ceea ce a capatat el pe ochi frumosi se putea evalua la circa 100 de milioane de dolari... a avut un soc. A stat o ora si jumatate sa se gandeasca ce ar putea face pentru a justifica in fata propriei constiinte aceasta imensa valoare. Nu era un geniu al informaticii, dar a avut o viziune care pentru acele vremuri parea excentrica: utilitatea calculatoarelor nu se rezuma la calcule matematice. Pana la urma, abilitatea acestora de reproduce fara nici o dificultate orice informatie numerica poate fi utilizata pentru a disemina informatia. Si care ar putea fi informatia de cea mai mare valoare pe care ar putea sa o disemineze daca nu marea cultura? Marile carti ale lumii - acesta a fost revelatia lui Michael Hart. Avea in sacosa un exemplar al Declaratiei de Independenta a Statelor Unite si a consumat primele mii de dolari de "timp de calcul" transpunand-o in format digital. Litera cu litera, la consola calculatorului.
Asa s-a nascut "Proiectul Gutenberg": o imensa biblioteca electronica care, atunci cand tehnologia o va permite, sa fie la dispozitia tuturor. Cand Universitatea din Illinois a incetat sa gazduiasca proiectul, Michael l-a continuat la Colegiul Benedictin din Illinois si apoi la Universitatea Carnegie Mellon, care a acceptat sa-l sustina si financiar. Apoi proiectul s-a constituit ca fundatie non-profit, beneficiind si de o facilitate fiscala care stipula deductibilitatea fiscala a donatiilor. Internetul devenise intre timp o retea globala si mii de voluntari au contribuit la introducerea textelor, la corectura si editare. Cand scanerele si programele de recunoastere optica a caracterelor au devenit comune, ritmul a crescut considerabil, astfel incat acum Proiectul Gutenberg cuprinde peste 12.000 de titluri si se imbogateste cam cu o noua e-carte in fiecare zi.
Daca socotim ca Proiectul Gutenberg a inceput sa cuprinda si carti in alte limbi decat engleza, ca un proiect mai nou vizeaza digitizarea (doar ca imagine) unui numar de un milion de carti, ca deja mai multe companii au inceput sa vanda "carti electronice" pe Web, ca deja exista aparate specializate pentru vizualizarea acestor carti... ne putem pune intrebarea daca nu cumva epoca cartii asa cum o stiam pana acum este pe sfarsite. Cred ca orice raspuns ar fi hazardat, dar cateva consideratii ar putea fi de interes.
In urma cu cateva luni, fiica mea a studiat la scoala "Romeo si Julieta" si, fiind intr-o clasa de filologie, a avut nevoie de textul original al piesei. Nici o problema pana aici. Google si-a facut datoria si in cateva minute am descarcat de pe Web nu doar piesa, ci si cateva studii si comentarii ale unor cunoscuti specialistii in opera marelui Will. Problema era insa ca lectura pe ecranul calculatorului nu este o experienta prea placuta, asa ca am listat textul la imprimanta. Insa formatarea nu era cea mai potrivita si a trebuit sa o refac, folosind un editor care stia ER ("expresii regulate"). Imprimanta nu era una potrivita pentru volume mari, asa ca a mototolit de cateva ori hartia si reluarea listarii s-a dovedit complicata, ca sa nu mai vorbesc de consumul de toner, de hartie si de nervi... Pana la urma ne-am ales cu un teanc de coli pe care le-am capsat si le-am pus intr-un dosar cenusiu si impersonal. Dupa cateva zile am cumparat din librarie un volum cu toata opera lui Shakespeare.
Morala ar putea fi ca ergonomia cartii tiparite este inca de neegalat. Spre deosebire de inregistrarile muzicale sau de filme, cartea are un avantaj incontestabil: consultarea ei nu impune utilizarea unei tehnologii - exceptand, eventual, o pereche de ochelari. Dar mai e ceva, extrem de important: cartea, ca obiect, se bucura de un solid prestigiu, castigat intr-o istorie milenara. Este un simbol cultural si se poate spune ca inca subzista un adevarat cult al cartii. Pentru bibliofilii pasionati, cartea in sine poarta un mesaj. Formatul, legatura, calitatea hartiei si a cernelurilor, corpurile de litera, ilustratia, insemnarile si sublinierile facute de cei care au citit-o, ex-libris-uri si autografe, poate chiar mirosul amestecat de clei si cerneala al cartilor noi... toate acestea conteaza si este greu de presupus ca oamenii le vor abandona cu usurinta.
Si totusi, tehnologiile informatice si Internetul incep sa-si puna amprenta si cu siguranta vor influenta in mod semnificativ viitorul cartii. Primul impact este in domeniul comertului cu carti, dar evolutii interesante se petrec si in modul in care cartile sunt elaborate si distribuite. Ba chiar si continutul in sine tinde spre noi formule... O intreaga industrie trebuie sa se redefineasca.
Despre toate aceste, saptamana viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
