Dacă din 1972 până în 1992 cursa pentru medaliile de aur la Jocurile Olimpice (JO) de vară a fost doar un marş al URSS-ului, întrerupt o singură dată de un sprint al SUA, după căderea blocului comunist aurul a revenit constant americanilor, însă doar până în 2008, anul de maxim al crizei economice şi financiare mondiale, când la conducerea plutonului a venit China. Cursa din deceniile trecute poate fi văzută ca un indicator al schimbărilor polilor puterii economice mondiale, cu SUA pierzând treptat teren în faţa Chinei, iar în această lumină Olimpiadele secolului XXI ar putea deveni proiecţia unei economii mondiale multipolare.
O modalitate de a măsura schimbările în distribuţia puterii globale este de a compara succesul Grupului celor Şapte (G7), din care fac parte şapte state bogate, în majoritate din Vest, şi al ţărilor din BRICS, cinci mari economii emergente, cu dezvoltare rapidă, scrie Thomson Reuters.
La ultimele patru JO de vară G7 (Canada, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia şi SUA) a stat în faţa grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), însă distanţa se micşorează. La JO din 1996 G7 a câştigat 38% din medaliile de aur cucerite, mai mult decât dublu faţă de BRICS. În 2008 statelor din G7 le-au revenit 32% din medaliile de aur, faţă de 26% pentru BRICS.
Pe lângă compararea numărului de medalii de aur obţinute, succesul la JO mai poate fi măsurat punctând cu trei unităţi pentru o medalie de aur, cu două unităţi pentru o medalie de argint şi cu o unitate pentru una de bronz.
"Cu un astfel de scor al medaliilor îţi poţi face o imagime clară a ceea ce s-a realizat", a spus Simon Shibli, profesor de management sportiv la Universitatea Sheffield Hallam. El denumeşte "cotă de piaţă" suma astfel obţinută. Folosind acest model, o analiză corectă nu poate fi făcută decât începând cu 1996, când Rusia a în-ceput să concureze independent, notează Reuters. Agenţia a mers însă mai departe, folosind URSS ca un substituent "brut" pentru Rusia. Astfel, Reuters a găsit că ultimii 116 ani pot fi împărţiţi în patru perioade principale.
În prima jumătate a secolului XX povestea JO, ca şi cea a lumii reale, este una în care Occidentul domină. Dintre statele BRICS, doar India şi Africa de Sud au participat constant. În cele trei decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, amplificarea puterii sportive a URSS a ajutat economiile emergente să recupereze din distanţa avută în spatele G7. Din cauza boicotului prelungit al JO de către China, care a durat până în 1980, URSS a cumulat 95% din medaliile BRICS.
De asemenea, din cauza boicotării Jocurilor de către SUA şi apoi de către URSS, anii '80 nu au fost prea dinamici. Sovieticii au câştigat 39% dintre medaliile de aur la JO din 1980 de la Moscova, iar americanii 37% din medalii în 1984 la Los Angeles. Tot la Los Angeles neparticiparea URSS a permis României să se plaseze pe locul doi în funcţie de numărul medaliilor de aur câştigate (20).
China trage după ea plutonul BRICS
Ultimele două decenii sunt primele în care se poate observa o cursă strânsă între BRICS şi G7. URSS a redevenit Rusia, iar China, care a revenit la Olimpiade în 1984 după o lungă absenţă, a luat JO mult mai în serios. Ca şi în lumea reală, motorul care propulsează grupul BRICS în lumea sportului este China, care în 2008 a întrecut Rusia, devenind ţara BRICS cu cele mai multe medalii. China a beneficiat de faptul că a găzduit Jocurile, însă dominanţa îi creşte şi deoarece investeşte masiv pentru a ajunge la gloria olimpică, consideră Shibli.
Performanţa ţării din 1988, când s-a plasat pe locul 11 în funcţie de numărul medaliilor, a fost considerată o umilinţă naţională, a menţionat profesorul. "În 2008 cele 100 de medalii câştigate de sportivii Chinei au reprezentat rezultatul unor investiţii de opt miliarde dolari", a afirmat Shibli.
După "cota de piaţă", puterea sportivă a BRICS este în continuare sub cea economică, consideră John Hawksworth, analist la Price Waterhouse Coopers.
"Creşterea performanţelor economice ale BRICS în funcţie de de PIB nu este evidentă la JO, în afară de China, care a progresat rapid pe ambele fronturi. Unul din motive este că India nu prea contribuie", a spus analistul. JO din Beijing sunt primele de după 1952 la care India a câştigat mai mult de o medalie. De asemenea, Africa de Sud se concentrează pe sporturi care nu sunt incluse la JO.
G7 şi în particular SUA continuă să domine Jocurile, în condiţiile în care sponsorizările venite din partea companiilor şi profesionalizarea sporturilor au ţinut standardul concurenţilor foarte ridicat.
Performanţele olimpice nu vor reflecta niciodată exact imaginea economiei, concluzionează Reuters, care dă exemplul Kenyei şi Etiopiei, state cu economii slabe, dar cu prezenţă constantă pe podiumurile JO.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
