Interviul i-a fost dat editorialistului Martin Wolf cu ocazia lansării cărţii lui Geithner „Stress Test: Reflections on Financial Crises“ (în traducere „Test de stres – Reflecţii asupra crizelor financiare“). Care este mesajul pe care fostul oficial a vrut să-l transmită în carte? „Crizele financiare sunt devastatoare. Dar nu este dincolo de capacitatea omenirii să limiteze pagubele“, a răspuns Geithner.
Este nevoie de instrumente precum capital suplimentar pentru a absorbi şocurile, dar şi de instrumente speciale, mai puternice, care trebuie folsite agresiv, pentru a contracara panica, a explicat el.
„Cred că cel mai dificil lucru de înţeles este că panica necesită un altfel de răspuns – unul mult mai contraintuitiv decât într-o criză financiară obişnuită. Percepţiile contează mult, iar percepţia copleşitoare (a publicului – n.red.) pe care nu poţi să o eviţi, creată de măsurile pe care trebuie să le iei pentru a pune capăt panicii, este una de profundă nedreptate (...), că cel care a pus focul este recompensat. Şi nu există nicio modalitate de a vindeca această percepţie.“
Pe de altă parte, spune el, rotiţele justiţiei se mişcă greu, dar SUA au un sistem de aplicare a legii foarte puternic, care a fost pus în mişcare puţin cam târziu.
„Poate că banii nu se întorc (la contribuabili – n.red.) în modul pe care aceştia l-ar considera cel mai corect, dar peste 100 miliarde de dolari sub formă de amenzi se întorc la contribuabili.“
Criza a provocat deficite bugetare uriaşe, pe care administraţia Obama le-a moştenit. Autorul interviului consideră prea mic stimulentul fiscal introdus în 2009 şi îl întreabă pe Geithner dacă nu ar fi fost mai bine să ceară mai mult decât putea primi. În loc să fie crucificată prin argumentul că stimulentul nu a funcţionat, Trezoreria ar fi putut să răspundă „Nu ne-aţi dat instrumentele pe care le-am cerut“.
Geithner răspunde cu hotărâre: „Noi credeam că am ajuns deasupra abisului. Nu am vrut să ne punem în situaţia în care să ducem un război prelungit cu final necunoscut“.
Geithner spune că economia americană a avut o performanţă destul de bună având în vedere că efectul reducerii gradului de îndatorare persistă, aşa cum persistă şi şocurile asupra politicilor (în special criza europeană). Dar cum ar putea oamenii să înţeleagă asta?
Este posibil ca faptul că a fost împiedicată o nouă „Mare Depresiune“ să îi determine pe oameni să repete nebunia destul de curând? întreabă autorul interviului.
„Da“, răspunde Geithner. Dar cred că riscul mai mare este această nesiguranţă prelungită şi lipsa de încredere care determină o creştere «suboptimă» pe termen mai lung. Fostul oficial american spune că are o perspectivă mai optimistă pentru că, deşi există vulnerabilitate faţă de manii, aceste lucruri au loc doar atunci când politicile au avut succes o perioadă lungă de timp,.
„Dar faptul că nu poţi elimina riscul unor crize sistemice nu înseamnă că nu ai o capacitate uriaşă de a le limita efectele pur şi simplu prin alegerea unor politici mai bune în mijlocul furtunii“, conchide el.
