Evolutia problemei alegerii unui succesor al directorului executiv al Citigroup va fi una dintre cele mai intens urmarite in perioada care urmeaza. Noul numit va influenta viitorul unei companii de servicii financiare atat de vaste, cu 270.000 de angajati in peste 100 de tari, incat conducerea acesteia este o adevarata provocare. Schimbarea va afecta de asemenea sI strategia companiei. Actualul sef, Sandy Weill, ramane legat de modelul de supermarket financiar in ciuda eliminarii, de curand, a mai multor divizii de asigurare. Una din intrebari este daca, in contextul conflictelor ce au loc in interiorul conglomeratelor financiare, succesorul sau va urma acelasi model.
Weill, care va implini 70 de ani curand, exercita un control foarte strict in interiorul grupului. Succesiunea este probabil cea mai importanta problema cu care se confrunta in prezent Citigroup, ce a continuat sa inregistreze profituri solide in ciuda criticei situatii economice. Desi venitul sau net a crescut cu 8% anul trecut, pana la 15,28 miliarde de dolari, valoarea actiunilor grupului a scazut cu 27% in ultimul an.
Problema succesiunii este relevanta in acelasi timp pentru reputatia lui Weill pentru ca directorii executivi sunt evaluati in parte din punct de vedere al succesorului pe care si-l aleg. Se pare, insa, ca plecarea lui Weill nu este iminenta, starea de sanatate a acestuia fiind foarte buna, iar compania insemnand foarte mult pentru el. In acelasi timp, el este hotarat ca ultimul capitol al conducerii sale sa nu fie cel al controverselor privind rolul jucat de Citigroup in scandalurile Enron si WorldCom. Multi observatori nu ar fi surprinsi daca Weill ar continua sa conduca grupul timp de inca doi ani.
Actualul presedinte a refuzat sa lanseze o cursa pentru pozitia de director executiv temandu-se ca desemnarea clara a unui nou lider ar cauza probleme. Acesta si Weill au refuzat sa-l numeasca pe succesor.
Identificarea celui mai potrivit dintre candidati nu este usoara. Printre candidati se numara presedintele Robert Willumstad, Chuck Prince, un prieten al lui Weill, Michael Masin, director de operatiuni. Aceste nume au fost selectate in decursul intrunirii consiliului de conducere a companiei din luna ianuarie.
Un alt posibil candidat este Jamie Dimon, un fost protejat al lui Weill, concediat in 1998, dupa ce a intrat in conflict cu seful sau.
Povestea succesiunii dateaza de la formarea Citigroup, in 1998. La inceputul anului 2000, directorii l-au ales pe Weill in pozitiile de director executiv si presedinte, dupa incheierea unui compromis care-i cerea lui Weill sa colaboreze cu consiliul in vederea identificarii unui succesor in decurs de doi ani.
De atunci, compania a suferit o serie de modificari in incercarea desemnarii unui succesor, insa nimeni nu a fost pana acum identificat cu claritate.
Alegerea lui Willumstad este considerata a fi un pas logic. Departamentul pe care il conduce, de operatiuni in relatie cu consumatorii, a generat peste jumatate din profitul inregistrat de Citigroup anul trecut. Willumstad este un director analitic si disciplinat ce a inceput sa lucreze pentru Citigroup in 1986. Din momentul in care Weill si trei directori s-au intrunit cu Willusmtad pentru a-i evalua capacitatea de conducere, acesta joaca un rol mult mai important in cadrul companiei.
Totusi, el nu reprezinta neaparat ultima alegere. Prince este in mod clar cel mai apropiat confident al lui Weill. Weill ii apreciaza loialitatea, sfaturile pertinente si puterea de munca. Unii directori sunt preocupati totusi in legatura cu lipsa de experienta a acestuia cu privire la segmentul operational. Un membru al consiliului i-a trasmis recent lui Weill ca Prince ar trebui sa realizeze un miracol pentru a avea sanse, avand in vedere ca divizia pe care o conduce este cea mai problematica din interiorul grupului.
Masin, al treilea candidat, a activat ca avocat si director de telecomunicatii, neavand experienta in sectorul operatiunilor financiare. Acest lucru i-ar putea diminua sansele.
Cat il priveste pe Dimon, numele acestuia nu a fost vehiculat in sala de consiliu, insa reprezinta o posibilitate. Dimon nu a depus nici un efort pentru a fi pe placul lui Weill, ci dimpotriva, l-a infruntat pe acesta de mai multe ori. Multi directori il considera pe Dimon ca avand sanse de a fi ales in cazul in care nici unul din candidati nu fac fata evaluarilor. Avand experienta in sectorul corporatist, acesta este singurul dintre candidati care a condus o companie listata public.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
