Astăzi, în condiţiile în care ţări din întreaga lume se confruntă cu o nouă creştere a infecţiilor şi analizează posibilitatea impunerii de noi măsuri de carantină, probabil localizate, mulţi economişti se aşteaptă ca lucrurile să se înrăutăţească înainte de a se îmbunătăţi. La începutul crizei, strategii speraseră într-o revenire sub formă de V, scrie Politico.
Nu există aşteptări ca un vaccin să salveze economia mondială.
Poate că economia mondială dă deocamdată semne de revenire odată cu ieşirea timidă a ţărilor din caratină, însă în lipsa unei soluţii rapide la pandemie, coronavirusul va continua să pună presiune pe economii în condiţiile în care businessurile îşi închid porţile, muncitorii îşi pierd locurile de muncă, iar băncile se confruntă cu niveluri în creştere de credite neperformante.
„Redresarea îşi va pierde treptat din suflu, chiar dacă nu vom intra într-o nouă recesiune din cauza şomajului“, arată Albert Edwards, strategul diviziei de investment banking a SocGen care a anticipat criza financiară din 2008.
Se estimează că PIB-ul mondial a scăzut cu 15,6% în S1, un declin de patru ori mai mare decât cel din 2008. O parte a scăderii a fost recuperată, însă FMI anticipează că economia mondială se va contracta cu 4,9% pe 2020.
Dacă prima etapă a crizei coronavirusului a fost accelerată de măsurile de carantină, următoarele luni ar putea fi caracterizate de teama consumatorilor şi restricţii guvernamentale. Majoritatea experţilor nu se aşteaptă ca PIB-ul mondial să revină la nivelurile de dinaintea crizei până la finalul anului 2021, asta dacă nu va exista un al doilea val major.
Recent, autorităţile UE au avertizat că investitorii subestimează probabil riscul dezamăgirii economice.
Scăderea cererii pe un segment se va putea simţi la nivel mai amplu, iar acest model se va replica, punând presiune suplimentară asupra economiei şi forţând industrii întregi să se adapteze sau să dispară.
Următoarele luni ar putea aduce costuri masive pentru micile companii, pe măsură ce schemele guvernamentale de susţinere sunt restrânse sau retrase. Ratele falimentelor s-ar putea tripla la 12% în 2020, de la o medie de 4% pentru aceste companii, relevă o analiză a FMI.
Economiştii sunt îngrijoraţi de faptul că mari companii anunţă deja disponibilizări, cu toate schemele de şomaj parţial şi alte forme de susţinere guvernamentală. Lumea ar putea fi lovită de „diferite valuri de şomaj“ în condiţiile în care închiderile, schimbările strategice şi disponibilizările dintr-o zonă a economiei forţează măsuri similar şi în alte zone, arată Gerard Lyons, economist la Netwealth.
Scăderi ale economiei reale tind să se facă simţite în sistemul financiar, iar criza coronavirusului nu va fi probabil o excepţie. Unii insideri spun că băncile vor avea în curând nevoie de susţinere la rândul lor.
Traiectoria economiilor va depinde de ritmul ştiinţei medicale în abordarea pandemiei şi de măsurile luate de guverne pentru atenuarea efectelor acesteia. Însă măsurile pe care guvernele le pot lua sunt limitate.
Dincolo de pierderile imediate din 2020, cele mai dăunătoare aspecte ale crizei s-ar putea resimţi în decurs de ani.
Cea mai evidentă ameninţare de această dată, susţine Edwards de la SocGen, este deflaţia, o forţă extrem de distructivă pentru că încurajează oamenii şi companiile să-şi amâne achiziţiile în aşteptarea unor preţuri mai mici, acest lucru împingând economia pe o traiectorie descendentă.
Strategul SocGen anticipează o perioadă de deflaţie în următorii doi ani, urmată de o creştere puternică a inflaţiei la niveluri de aproximativ 5-6%. „Nu există cale uşoară de a ieşi din această situaţie“, susţine acesta.
