Companii

Scurta viaţă a unei legi „made in Ro“: 51% din produsele vândute în supermarketuri să fie româneşti. Cum ajunge România la deficitele uriaşe pe carne, lapte, panificaţie, fructe şi legume dacă retailerii mari susţin că vând în proporţie de 90% „produse româneşti“?

Într-un magazin dintr-o comună din Germania, lanţul scurt este semnalizat la raft, cu o etichetă galbenă şi o motocicletă. Ce se întâmplă pe acest lanţ scurt? Produsul vine de la o distanţă mică faţă de magazin, trece prin mai puţine mâini în traseul parcurs de la fabrică până la consumator.

Într-un magazin dintr-o comună din Germania, lanţul scurt este semnalizat la raft, cu o etichetă galbenă şi o motocicletă. Ce se întâmplă pe acest lanţ scurt? Produsul vine de la o distanţă mică faţă de magazin, trece prin mai puţine mâini în traseul parcurs de la fabrică până la consumator.

Autor: Florentina Niţu

23.05.2024, 15:59 1503

Triumful Legii „51%“, care obliga supermarketurile să vândă produse româneşti, a fost de scurtă durată, din 2017 până în 2020. Legea îşi propunea să încurajeze formarea lanţurilor scurte de aprovizionare şi să stimuleze consumul de produse autohtone. Astăzi, în lipsa ei, niciun retailer nu spune câte produse fabricate în România şi vândute pe acest lanţ scurt are la raft. „Ce e mai important pentru România: să fie o lege sau să fie 51% produse româneşti pe raft?“ Ce înseamnă de fapt „produs românesc“?

Aproape 4 miliarde de euro a fost în 2023 deficitul co­mercial pe carne, lapte, panificaţie, legume şi fructe, cu un miliard de euro în plus în numai doi ani. Retailerii spun că ei au la raft „produse româneşti“ în proporţie de peste 50%, în timp ce dinspre producţie încep să se audă voci care se plâng de delistarea din marile magazine.

Ce înseamnă pentru retailerii alimentari „produs românesc“ şi care este pentru ei diferenţa dintre un produs fabricat în România şi un produs furnizat de o companie din România? După pandemie şi în contextul războiului din Ucraina, securitatea producţiei locale a devenit esenţială. Dacă americanii îşi aduc acasă producţia de cipuri – pentru ei este un sector strategic – România poate face din industria alimentară un sector strategic. Dar cum împlineşte acest obiectiv în condiţiile în care deficitul comercial pe produse agroalimentare se adânceşte de la an la an?

„Avem nevoie de piaţă şi de un tratament corect pe piaţă. În momentul în care s-a dezvoltat retailul în Grecia, producătorii au luat parte cu mic, cu mare să oprească asta. Mi-ar plăcea ca şi românii să aibă caracterul grecilor“, a spus George Scarlat, în calitatea sa dublă de fermier şi preşedinte al Comisiei pentru agricultură din Senatul României.

Timp de patru ani, în perioada 2017-2020 România a avut o lege care prevedea ca 51% din produsele din supermarketuri să fie româneşti, legea care ar fi facilitat accesul la piaţă al producătorilor români.

„Comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie, să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare“, scria în Legea 150 din 12 iulie 2016, care a intrat în vigoare şase luni mai târziu.

Aceasta modifica şi completa Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

În 2020, legea a fost scoasă deoarece Comisia Europeană a spus că contravine legislaţiei UE referitoare la libera circulaţie a bunurilor, susţinând că favorizează produsele româneşti.

„Faptul că s-a dat o lege a fost o problemă, care ne-a dus la o procedură de infringement. Aveam peste 51% produse la raft înainte, dar a fost un mijloc ca unii să iasă în faţă. Unde nu era destulă marfă, nu aveam majoritatea, dar altfel erau peste 51%“, spune acum George Bădescu, directorul executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR).

De asemenea, acesta spune că şi în prezent sunt produse listate în spuermarketuri la care marii retaileri au majoritatea din România. „Iarna, de exemplu, nu avem roşii româneşti. Puteam să rezolvăm problema, dar nu printr-o lege care nu propune o soluţie reală la o problemă reală.“

Bădescu a mai amintit şi cazul cărnii de porc, unde România îşi asigură doar 20% din consum, deoarece are pestă porcină africană, motiv pentru care nu ar putea fi asigurată majoritatea la raft. Totuşi, în lege era precizat şi faptul că, prin excepţie, necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanţului scurt de aprovizionare în baza unui ordin al ministrului agriculturii şi în urma consultării entităţilor din cadrul organizării comune de piaţă. Totodată, în lunile de iarnă, decembrie-februarie legumele şi fructele din import pot reprezenta maximum 70% din ofertă, pe fiecare categorie, a comercianţilor menţionaţi.

„Una este să ai 51% produse româneşti pe raft şi alta este să dai o lege prin care să obligi comercianţii să aibă 51% produse româneşti. Ce e mai important pentru România: să fie o lege sau să fie 51% produse româneşti pe raft? Cum s-a ajuns la acest procent? Unde nu era 51% la raft? La ce produse? De ce nu s-a făcut o analiză?“, se întreabă directorul executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, fără a indica exact produsele la care se îndeplinea condiţia majorităţii produselor românşti în comerţul modern şi se îndeplineşte şi acum.

Mai mult, el crede că nu poate intra în discuţie readucerea la viaţă a acestei legi, deoarece nu s-ar putea evita o nouă procedură de infringement şi ar mări prăpastia dintre producători şi comercianţi.

„Această lege a fost începutul unui zbucium, a fost plata unor poliţe şi a afectat dialogul dintre producători şi comercianţi. Sunt probleme, găsim rezolvări, dar nu pseudo rezolvări. În primul rând, ar trebui să avem mai multe informaţii de calitate. Dacă vorbim despre merele din Polonia, care pentru ei sunt o prioritate şi au devenit competitivi, ar trebui să ne stabilim şi noi priorităţi, să fim la prune competitivi, de exemplu. Nu putem să fim numărul unu la toate, ci trebuie să avem anumite priorităţi“, este de părere George Bădescu.

În ultimele zile, unii producători români din industria alimentară, dar nu numai, au spus public că au fost delistaţi din supermarketuri pe motiv că produsele lor nu se vând, pentru că sunt „prea scumpe“ sau „sezoniere“, iar consumatorii români nu le cer, potrivit marilor retaileri. Printre cei delistaţi se numără Uniconf, producător local de lenjerie intimă din Sălaj, Sonimpex Topoloveni, producătorul magiunului Topoloveni şi Cream Land Teleorman, producătorul îngheţatei Cremola.

Astfel, în timp ce an ce marele retail, care controlează 70% din comerţul alimentar local, renunţă la produsele româneşti, an de an importurile de alimente cresc atât cantitativ, cât şi valoric. România, „ţară cu potenţial“, are o singură constantă: importurile de alimente au crescut rapid în ultimii cinci ani.

„Ultima speţă este delistarea şi la ea se ajunge în urma unui raport care să răspundă optim cerinţelor clienţilor şi rulajului din magazine, adică raportul acesta este pe bază de cerere şi ofertă. Atât timp cât scade foarte mult cererea pentru un produs, mai ales dacă vorbim de un produs sezonier, cum a fost cazul Cremola, este foarte greu să poţi menţine la raft un produs dacă nu are rulaj în magazin, iar delistarea e ultima soluţie la care se poate se poate ajunge şi se întâmplă destul de rar, pentru că noi suntem adepţii parteneriatelor pe termen lung, cel puţin pe marcă proprie“, spun reprezentanţii Kaufland România, care au marca privată Vreau din România.

Aceştia au adăugat că sunt mai multe listări decât delistări, pentru că obiectivul lor este să crească numărul de producători locali cu cel puţin 5% în fiecare an, pe toate categoriile. „Pentru noi este mult mai simplu şi din punct de vedere logistic şi din punct de vedere al sustenabilităţii, al prospeţinii. De aceea căutăm producători locali şi iniţiem discuţii cu ei ca să-i listăm în magazinele noastre. Spre exemplu, deja am început să avem în magazine cireşe livrate din România şi urmează pe parcurs ce apar şi alte culturi să le avem în magazine. Ajungem în sezon undeva la 90% din producţia de fructe şi legume din România“, au completat ei, fără a răspunde exact care este numărul de listări şi delistări făcute în acest an sau diferenţa procentuală dintre ele.

De altfel, reprezentanţii Kaufland au mai spus că e nevoie ca producătorul să se promoveze activ şi pe cont propriu, nu doar să se bazează pe retailer, astfel încât consumatorul să-l cunoască şi să-l caute la raft. Însă, George Scarlat, preşedintele Comisiei de Agricultură din Senat, a spus că cererea este influenţată şi de retaileri.

„Legea 81/2022 reglementează sancţiuni aspre pentru încălcarea interdicţiilor privind practicile comerciale neloiale şi când reconstituim preţurile de la raft, vedem că valorile adăugate sunt foarte mari la comercianţi. Acesta este neajunsul nostru. (...) Una este să cumperi morcov din Grecia cu 2 lei şi să pui 65% adaos şi alta este să iei un morcov românesc cu 1,8 lei şi să îi pui 90% adaos. Consumatorul român când vine la raft vede doi morcovi şi îl alege pe cel mai ieftin. Apoi, retailerul spune: al tău, românesc, nu s-a vândut“, a afirmat Scarlat. Acesta crede că dacă statul investeşte bani în două fabrici de procesare, de exemplu, ar trebui să-i oblige pe cei care fac bulion ori alte conserve să folosească doar roşii, castraveţi şi alte legume româneşti, iar apoi să ducem acest produs 100% românesc la raft.

Reprezentanţii Kaufland România au spus că în spatele formării preţului de la raft al unui produs e un proces complex şi adaosul comercial variază de la alimentele de bază, spre exemplu, care acum sunt plafonate, la celelalate produse.

„Avem o limită până la care putem creşte preţul. Mergem întotdeauna pe o soluţie sustenabilă şi avantajoasă pentru noi şi pentru producător. Dacă producătorul nu se poate autosusţine, nu poate nici asigura produsele ulterior la raft. Prin urmare, trebuie să fie o situaţie de win-win în care atât noi, cât şi producătorii, la final, să ne bucurăm de câştig, dar să fie în avantajul clientului, pentru că trebuie să răspundem în nevoilor sale de calitate, de preţ“, au explicat aceştia.

Ei n-au spus care este adaosul minim şi adaosul maxim practicat de reţea în România, dar au precizat că „atunci când s-a plafonat preţul alimentelor de bază, la multe dintre ele acel procent de 20% era mult mai mare decât stabilisem noi iniţial“.

 

Ce stabilea legea 51% produse româneşti (Legea 150 din 12 iulie 2016)

♦ Care sunt produsele româneşti luate în calcul: categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse lactate şi de panificaţie.

♦ Ce înseamnă produse româneşti: produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, care înseamnă că produsul vine de la o distanţă mică faţă de magazin, trece prin mai puţine mâini în traseul parcurs de la fabrică până la consumator.

♦ Care este ponderea lor la raft: comerciantul are obligaţia să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft.

 

Ce se întâmplă astăzi în marile magazine

♦ Comercianţii afirmă că au în oferta de la raft produse româneşti sau de la furnizori români în proporţie de 50-80 sau chiar 90%. La ce tipuri de produse se referă? Sunt produse fabricate în România sau vândute de companii înregistrate în România? Nu răspund.

♦ Este batonul de cereale produs în Polonia şi vândut de o multinaţională cu sediul în România un produs de la o companie românească? Este el produs românesc? Se află fabrica din Polonia pe lanţul scurt al consumatorului care ia acel produs de pe raftul din Bucureşti?

 

Scurt istoric. De ce a avut o viaţă scurtă Legea „51%“?

În primul rând, marii retaileri cu capital străin au spus la momentul respectiv că legea duce la subminarea lor, că-şi vor închide magazinele, că îi avantajează pe producătorii necompetitivi şi că nu este favorabilă consumatorilor, cărora li se restrânge libertatea de a alege, astfel că au fost împotriva ei. Apoi, după trei ani, în 2020, legea a fost scoasă deoarece Comisia Europeană a spus că contravine legislaţiei UE referitoare la libera circulaţie a bunurilor, susţinând că favorizează produsele româneşti. „Având în vedere că România nu a furnizat dovada faptului că măsurile naţionale aprobate prin Legea nr. 150/2016 erau justificate şi proporţionale, respectivele excepţii nu se puteau aplica. Ca urmare, a fost adoptată Legea nr. 28/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, care a abrogat normele contrare legislaţiei Uniunii Europene în domeniu. În consecinţă, la data de 02.07.2020, Comisia Europeană a decis să închidă acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva României, în ceea ce priveşte măsurile restrictive impuse în sectorul produselor alimentare, măsuri care au favorizat produsele interne în detrimentul produselor similare importate“, se arăta într-un document al Consiliului Legislativ, care a dat avizul negativ referitor la propunerea pentru modificarea şi completarea legii 321/2009.

Tot în 2020, odată cu izbucnirea pandemiei de COVID-19, marile reţele comerciale, spuneau că le este greu să găsească marfă locală, astfel că legea a fost scoasă, dar şi dată uitării, deşi s-a mai încercat o „resuscitare“ în 2022, iar George Scarlat a fost unul dintre promotorii ei.