Robert Fico este un politician slovac care ocupă în prezent funcţia de prim-ministru al Slovaciei din 2023, după ce anterior a ocupat această funcţie între 2006 şi 2010 şi între 2012 şi 2018. El a fondat Partidul Direcţia - Democraţia Socială (Smer) în 1999 şi a condus partidul încă de la înfiinţare. Fico deţine recordul de cel mai longeviv prim-ministru din istoria ţării, având în total peste 10 ani de mandat. Ales pentru prima dată în Parlament în 1992 (pe când se afla în Cehoslovacia), el a fost numit ulterior în Consiliul Europei. În urma victoriei partidului său în alegerile parlamentare din 2006, a format primul cabinet Fico. Poziţiile politice ale lui Fico au fost descrise ca fiind populiste.
După alegerile parlamentare din 2010, Fico a fost membru al opoziţiei în parlament, deţinând efectiv poziţia de lider al opoziţiei. În urma unei moţiuni de cenzură împotriva cabinetului Iveta Radičová, Fico a fost numit din nou prim-ministru după ce a condus Smer la o victorie electorală zdrobitoare în alegerile parlamentare din 2012, câştigând 83 de locuri şi formând un guvern cu majoritate absolută în Parlament, prima astfel de situaţie din 1989. În 2013, Fico şi-a declarat oficial candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2014. Fico a pierdut alegerile în faţa rivalului său politic Andrej Kiska în al doilea tur de scrutin, la 29 martie 2014.
La 15 martie 2018, din cauza crizei politice generate de asasinarea lui Ján Kuciak, Fico şi-a prezentat demisia preşedintelui Andrej Kiska, care l-a însărcinat apoi în mod oficial pe vicepremierul Peter Pellegrini cu formarea unui nou guvern.
În timpul alegerilor parlamentare din 2023, Fico a candidat în cadrul unei campanii pentru încetarea sprijinului militar acordat Ucrainei în timpul invaziei acesteia de către Rusia. Partidul său, Direcţia - Social Democraţia (Smer), a obţinut cele mai multe voturi în alegeri, cu 22,95% din voturi şi câştigând 42 de locuri. Fico a format o coaliţie cu Vocea - social-democraţiei (Hlas) şi Partidul Naţional Slovac şi şi-a început cel de-al patrulea mandat de prim-ministru la 25 octombrie. Guvernul Fico a refuzat categoric să se alăture unei coaliţii conduse de Cehia, formată din aproximativ 20 de state, în vederea obţinerii de ajutor militar pentru Ucraina.
Cariera Politică
Fico s-a născut la 15 septembrie 1964, în oraşul Topoľčany, în nord-vestul regiunii Nitra. Tatăl său, Ľudovit Fico, a fost operator de stivuitor, iar mama sa, Emilie Ficová, a lucrat într-un magazin de încălţăminte. Are doi fraţi; fratele său Ladislav este antreprenor în domeniul construcţiilor, iar sora sa, Lucia Chabadová, cu paisprezece ani mai mică, este procuror. Fico a crescut şi a locuit împreună cu familia sa în satul Hrušovany, până la vârsta de şase ani, când s-au mutat în oraşul vecin Topoľčany.
Cariera politică a lui Fico a început în anii 1990, când s-a alăturat Partidului Stângii Democratice (SDL), care ulterior a fuzionat cu alte partide pentru a forma Partidul Direcţia - Social Democraţie (SMER-SD). În 1992, a devenit membru al Adunării Federale Cehoslovace, reprezentând Slovacia. A fost apoi secretar de stat la Ministerul Justiţiei.
În 2006, Fico a condus SMER-SD la victoria în alegerile parlamentare, devenind pentru prima dată prim-ministru al Slovaciei. Ulterior, a deţinut această funcţie până în 2010. Sub conducerea sa, Slovacia a cunoscut o creştere economică şi a aderat la zona euro în 2009.
După o scurtă perioadă de timp în care a fost liderul opoziţiei, Fico a revenit în funcţia de prim-ministru în 2012, în urma unei noi victorii a SMER-SD în alegerile parlamentare. În cel de-al doilea mandat al său a continuat dezvoltarea economică şi a depus eforturi pentru combaterea corupţiei.
Fico a demisionat din funcţia de prim-ministru în 2018, pe fondul tulburărilor politice care au urmat asasinării jurnalistului de investigaţie Ján Kuciak şi a logodnicei sale. Cu toate acestea, el a rămas influent în cadrul SMER-SD şi în politica slovacă.
De-a lungul mandatului său, Fico a fost o figură dominantă în politica slovacă, cunoscut pentru abordarea sa pragmatică şi pentru atenţia acordată problemelor socio-economice. Stilul său de conducere a fost caracterizat de un angajament faţă de politicile de bunăstare socială şi de menţinerea poziţiei Slovaciei în cadrul Uniunii Europene.
Robert Fico este căsătorit şi are un fiu. Pe lângă limba sa maternă, slovaca, vorbeşte fluent engleza şi rusa.
Relaţia cu Rusia
Relaţia lui Robert Fico cu Rusia a fost un subiect de analiză şi dezbatere de-a lungul carierei sale politice. Fico este cunoscut pentru menţinerea unor legături strânse cu Rusia, atât pe plan diplomatic, cât şi economic, ceea ce a atras atât laude, cât şi critici pe plan intern şi internaţional.
Din punct de vedere economic, guvernele lui Fico au urmărit parteneriate energetice cu Rusia, în special în sectorul gazelor naturale. Slovacia, la fel ca multe ţări europene, se bazează în mare măsură pe importurile de gaze ruseşti, iar administraţia Fico a încercat să asigure aprovizionarea stabilă cu energie, promovând în acelaşi timp eforturile de diversificare energetică pentru a reduce dependenţa de resursele ruseşti.
Din punct de vedere politic, Fico a pledat pentru un angajament pragmatic cu Rusia, subliniind importanţa menţinerii dialogului şi a cooperării în ciuda tensiunilor geopolitice. Abordarea sa a fost adesea considerată ca fiind un realism pragmatic, încercând să echilibreze legăturile istorice ale Slovaciei cu Rusia cu angajamentele sale faţă de integrarea europeană şi alianţele transatlantice.
Criticii l-au acuzat pe Fico că este prea conciliant cu Rusia, în special în urma unor evenimente precum anexarea Crimeei şi conflictul din estul Ucrainei. Unii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la reticenţa percepută a Slovaciei de a se alinia pe deplin la sancţiunile occidentale împotriva Rusiei ca răspuns la aceste acţiuni.
Relaţia personală a lui Fico cu liderii ruşi, inclusiv cu preşedintele Vladimir Putin, a fost, de asemenea, un punct de dispută. În timp ce susţinătorii susţin că astfel de relaţii pot facilita dialogul diplomatic şi cooperarea economică, detractorii avertizează împotriva potenţialului de influenţă nejustificată sau de compromitere a intereselor naţionale ale Slovaciei.
În ciuda acestor critici, Fico şi-a apărat abordarea, subliniind importanţa menţinerii unor relaţii externe echilibrate şi a urmăririi unei cooperări pragmatice cu toţi partenerii internaţionali, inclusiv cu Rusia. Cu toate acestea, complexitatea poziţiei geopolitice a Slovaciei, aflată între Europa de Vest şi Europa de Est, continuă să modeleze dinamica relaţiei sale cu Rusia sub conducerea lui Fico.
