Unul dintre motivele care stau la baza unei structuri puternice economice din acest stat, situat în sud-vestul Germaniei, a fost înfiinţarea timpurie a unui model de educaţie duală, folosit în mod tradiţional în şcolile profesionale, dar care în prezent s-a extins şi la nivel de universităţi.
„Regiunea Baden- Württemberg oferă programe de training pentru 350 de tipuri de profesii, iar programele de instruire îmbină teoria cu practica şi se desfăşoară atât în şcoli de stat, cât şi în fabrici. Aproape 80% din companiile din regiune au programe de instruire pentru tineri, principalul scop al acestora fiind pregătirea tinerilor pentru piaţa muncii“, a explicat Jürgen Oswald, CEO al Baden-Württemberg International, organizaţie care sprijină companiile, universităţile şi institutele de cercetare germane sau din alte ţări interesate să investească în acest land.
Instruirea durează, în medie, 3 ani
În general, un program de training dual se desfăşoară pe o perioadă de trei ani, în care tinerii cu vârste de 15 - 16 ani, absolvenţi de şcoală generală, îşi dezvoltă abilităţi practice de lucru la companii (în sedii speciale, dotate cu echipamente similare cu cele din fabrici sau chiar în unităţile de producţie), iar în paralel învaţă în şcolile profesionale cunoştinţele teoretice şi tehnice pentru o anumită meserie.
Una dintre companiile din Baden-Württemberg care oferă un astfel de program de instruire este concernul Voith, o companie care activează în sectorul ingineriei mecanice, cu peste 43.000 de angajaţi la nivel global şi vânzări anuale de peste 5,7 miliarde de euro.
„În urmă cu câteva luni, am finalizat o investiţie de 16 milioane de euro într-un nou centru de training în Heidenheim“, a spus Lars A. Rosumek, senior vicepresident corporate communications în cadrul Voith. În cadrul acestui centru sunt instruiţi în prezent peste 200 de tineri în ocupaţii din domeniul industrial sau comercial.
Perioada de instruire presupune încheierea unor contracte între companie şi tinerii ucenici, iar aceştia sunt remuneraţi pe parcursul programului, salariile lor fiind de circa 700- 800 de euro pe lună.
Pentru ca o companie să organizeze un astfel de program în parteneriat cu o şcoală, are nevoie de acreditare, iar o parte componentă a procesului de obţinere a acreditării este să demonstreze că este nevoie de astfel de calificări pe piaţa muncii.
Programa de studiu se stabileşte împreună cu angajatorii din regiune
Cu toate acestea, angajatorii germani, asemenea altor ţări europene (inclusiv România) se confruntă cu un deficit de muncitori calificaţi, pe care încearcă să îl acopere, pe de-o parte, prin investiţii în şcoli vocaţionale şi prin „importul“ de muncitori din alte ţări.
„Avem o problemă pentru că există tot mai puÅ£ini oameni tineri, din cauza scăderii deÂmografice, iar o parte dintre tinerii din reÂgiune migrează spre zonele urbane. Am inÂvestit 25 de milioane de euro într-o nouă ÅŸcoală vocaÅ£ională ÅŸi avem două spitale într-o regiune relativ mică, pentru că serÂviÂciile medicale sunt un element-cheie pentru cei care vor să se mute, iar noi încercăm să atragem cât mai mulÅ£i locuitori în reÂgiune. DeÅŸi departamentul nostru obiÅŸnuia să fie unul sărac, bazat pe activităţi de agriÂculÂtură, situaÅ£ia din prezent s-a mai îmbunătăţit, iar rata ÅŸomajului este de doar 2,9%“, a spus Mattias Neth, county manager al Hohenlohe, parte a aceluiaÅŸi land german.
Åži în regiunea Heilbronn-Franken, care face parte tot din landul Baden- WürttemÂberg, cu o populaÅ£ie de peste 866.000 de locuitori, se caută soluÅ£ii pentru creÅŸterea numărului de salariaÅ£i, rata ÅŸomajului fiind de circa 4%.
„Avem nevoie de muncitori calificaÅ£i ÅŸi din alte ţări. ÃŽn prezent, circa 1.000 de companii din regiune publică locurile de muncă vacante pe un portal online adÂministrat de noi, iar acum sunt aproape 2.200 de locuri de muncă disponibile în zonă“, a spus Andreas Schumm, CEO al Wirtschaftsregion Heilbronn-Franken GmbH, organizaÅ£ia de promovare econoÂmică a regiunii Heilbronn-Franken. ÃŽnvăţăÂmânÂtul vocaÅ£ional este dezvoltat ÅŸi în univerÂsităţi în această regiune, astfel că studenÅ£ii de la facultatea de administrarea afaÂcerilor din cadrul universităţii Heilbronn-Franken lucrează în proiecte pentru companiile partenere ale instituÅ£iei de învăţământ.
ÃŽn plus, programa ÅŸcolară este stabilită în funcÅ£ie de discuÅ£iile cu un comitet consultativ din care fac parte atât profesori, cât ÅŸi reprezentanÅ£i ai unor companii ÅŸi instituÅ£ii private din zonă (cum ar fi, de exemplu, Volksbank Heilbronn, DieffenÂbacher sau Schunk).
În România se încearcă noi sisteme vocaţionale
ÃŽn timp ce sistemul german de educaÅ£ie care ÅŸi-a demonstrat eficienÅ£a în timp permite angajatorilor să „exporte“ locurile de muncă pentru necalificaÅ£i în state cu o forţă de muncă mai ieftină sau să le acopere cu imigranÅ£i care provin din state sărace, România nu reuÅŸeÅŸte să pună la punct un sistem educaÅ£ional care să aibă coresÂpondent în piaÅ£a muncii.
Angajatorii spun la unison că au nevoie de muncitori calificaţi, că există deficit de candidaţi în această zonă, dar schimbările din legislaţia învăţământului nu au ajutat prea mult din acest punct de vedere.
După desfiinţarea şcolilor profesionale din 2009 (decizie luată de ministrul educaţiei de atunci Ecaterina Andronescu), numărul de „meseriaşi“ disponibili pe piaţa muncii a scăzut dramatic, chiar dacă modificarea legii învăţământului din 2011 a presupus reînfiinţarea acestor forme de învăţământ. Dacă în anul şcolar 2002- 2003 România avea peste 270.000 de elevi înscrişi în învăţământul profesional, numărul acestora era de doar 19.700 de persoane în anul şcolar 2012/ 2013.
Iar o nouă încercare de reformare a învăţământului vocaţional a avut loc în această vară, odată cu adoptarea unei ordonanţe controversate de înfiinţare a colegiilor universitare pentru absolvenţii de liceu care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat, care adânceşte lipsa de predictabilitate a unui sistem educaţional care a suferit doar în ultimele două decenii peste 100 de modificări legislative.
Explicaţie foto: Un program de training dual se desfăşoară pe o perioadă de trei ani, în care tinerii cu vârste de 15 - 16 ani, absolvenţi de şcoală generală, îşi dezvoltă abilităţi practice de lucru la companii, în sedii speciale, dotate cu echipamente similare cu cele din fabrici