Eveniment

Sorin Pâslaru, ZF: Dintr-o aparentă stabilitate a coaliţiei la guvernare, cu rotative şi rocade planificate, situaţia poate exploda. Totul este până la bani, ca oriunde. Când nu mai sunt bani, gata prietenia. De unde poate veni un sprijin?

Sorin Pâslaru, ZF: Dintr-o aparentă stabilitate a...

Autor: Sorin Pâslaru

31.05.2023, 00:05 2791

Scadenţa inflaţiei, a frânării creşterii economice s-ar putea să fi venit mult mai repede decât îşi imaginau cei care conduc astăzi statul român, în condiţiile în care protestele contra scăderii puterii de cumpărare devin tot mai puternice.

Orice situaţie dificilă atacă acolo unde terenul este mai slab, iar profesorii au rămas ultimii la masa împărţirii creşterilor economice anterioare. Inflaţia cumulată de peste 30% din ultimii doi ani, iar la alimente probabil de peste 50%, i-a determinat să treacă la măsuri radicale în condiţiile în care media lor salarială a rămas cea mai mică din sistemul bugetar.

Cum este cunoscut faptul că 70-80% din salariul mediu net merge pe alimente în România, inflaţia alimentară a lovit cel mai tare acolo unde salariul mediu net este sub media pe economie de 4.300 de lei net.

Problema este că deşi de obicei protestele din stradă pentru salarii nu sunt bine privite de populaţie per ansamblu, acum opinia publică este în general favorabilă cererilor greviştilor, după cum certifică unele sondaje făcute chiar în această perioadă.

Deşi în ultima decadă, în afară de cei doi ani de pandemie, creşterile economice au făcut uitate protestele din stradă pentru venituri salariale, iată că dintr-o dată de sub poleiala aparentei dezvoltări economice „tip mall“, adică insularizată, apar datoriile neasumate şi nemulţumirea unor întregi categorii sociale precum profesorii de şcoală generală şi liceu. Apar aceste datorii precum apar gările semiabandonate unde de decenii nici măcar nu s-au mai vopsit pereţii.

Deşi aparent la PIB per capita corectat cu puterea de cumpărare România a trecut în faţa Ungariei sau Portugaliei, profilul creşterii economice locale, „tip mall“, insularizată, nu capilarizată, va face ca în timp nemulţumirile să crească în loc să scadă.

Chestiunea devine şi mai complicată din punct de vedere social tocmai când veniturile bugetare pe care se miza în 2023 sunt mult sub estimări şi  nicio soluţie nu se profilează deocamdată pentru acoperirea deficitului în creştere.

Veniturile la bugetul consolidat îşi reveniseră în martie, când a fost un plus de 12% faţă de aceeaşi lună a anului anterior, faţă de plus 9% doar pe primele două luni. Însă iată că în aprilie s-au întors la plus 9%, confirmând temerea că nivelul pe tot anul este grav supraevaluat.

Apariţia datelor pe aprilie a provocat cutremur la vârful ANAF, în condiţiile în care preşedintele acestei instituţii venise cam repede cu explicaţia că nu poate atinge nivelul prognozat al veniturilor pentru că acestea au fost supraestimate. Când s-a adoptat bugetul în toamnă nimeni nu l-a auzit că sunt supraestimate veniturilor, că are dreptate Consiliul Fiscal.

Şi iată cum dintr-o aparentă stabilitate a coaliţiei la guvernare, cu rotative şi rocade planificate, situaţia poate exploda. Totul este până la bani, ca oriunde. Când nu mai sunt bani, gata prietenia. Chestiunea devine şi mai serioasă în condiţiile în care la câteva sute de kilometri la est bat tunurile şi nu se întrevede deocamdată nicio soluţie pentru pace.

Acum se vede cât de greu este să scapi de patimile periferiei. Dobânzile sunt sus, încrederea investitorilor se câştigă greu, mai lipseşte să ridice din sprâncene vreo agenţie de rating. Este şi de mirare că până acum nu a anunţat nimic în faţa execuţiei bugetare sub estimări şi a presiunilor pentru salarii în sectorul public.

Este un moment dificil care a fost oarecum aşteptat dar pentru care nu a fost pregătit după cum se vede vreun plan B, vreo ieşire. Luna iunie, până la rectificarea bugetară, va fi decisivă. Tabloul este încă stabil, dar orice fisură care se va mai adăuga îl va va face şi mai greu de păstrat întreg.

De undeva ar trebui să vină un sprijin sau măcar un mesaj de susţinere. Businessul a fost finanţat de stat cu două mâini în pandemie. Schemele horeca, pentru turism, pentru şomaj tehnic, schemele de garanţii pentru IMM-uri, pentru fermieri au costat miliarde de euro care s-au adăugat la datoria publică. Poate ar fi cazul unui serviciu contraserviciu. Sunt 4.500 de mari contribuabili în România şi 4.500 de şcoli şi licee, 30 de bănci şi 60 de colegii naţionale centenare, renumite pentru calitatea educaţiei.

Ce companie cu afaceri de peste 100 milioane de euro adoptă prima o şcoală şi profesorii săi şi ce bancă vrea să-şi pună numele pe un colegiu centenar?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO