Dupa ce-am terminat cu studentia, am luat drumul Parlamentului, frecventandu-l vreo patru ani. Atat de mult mi-a placut, si inca din prima clipa, incat, chiar si acum, cand trec pe langa sediul CC sau Casa Poporului, ma gandesc cu nostalgie la acele vremuri. Nicaieri n-am mai simtit acea atmosfera de decadenta sclipitoare, acea plictiseala rafinata, de credeai ca au luat toti prafuri! Ca sa fiu sincer, desi nu stiu sa fi discutat vreodata cu un ales pe deplin normal la cap, n-am fost deranjat de acest lucru; dimpotriva.
De la inceput, ceea ce m-a impresionat la parlamentari a fost completa detasare de propria lor persoana, deschiderea lor totala fata de tot, profesionalismul duplicitatii. Ideea ca sunt niste prosti care dorm pe ei este complet falsa. Personal, n-am vazut in viata mea persoane mai scrupuloase, mai prevenitoare, mai severe cu ele insele decat politicienii. Daca, in celelalte domenii de activitate
s-ar aplica acelasi nivel de exigenta ca in politica, Romania ar fi - sunt convins de asta - mult mai departe decat este in prezent. A spune ca actualmente clasa politica a ramas in urma societatii este o aberatie pur si simplu. Clasa politica este cu mult inaintea societatii si este normal sa fie asa.
As putea sa povestesc despre nenumaratele dezbateri din Comisia juridica a Senatului, la care am asistat si care m-au pasionat. Pesedistul Doru Ioan Taracila, ca sa nu dau decat un exemplu, are, dupa cum se stie, o presa rea. Eu insumi am scris articole negative despre el. Cu toate acestea, rar mi-a fost dat sa vad pe cineva mai siret, un mai bun cunoscator al legilor si Regulamentului Senatului, un negociator mai cinic, un mai bun speculant al greselilor adversarului. Omul era uns cu toate alifiile, dar totodata plin de energie si, oricum, peste nivelul intelectual al celorlalti. In sedintele de comisie am avut prilejul sa asist la discutii lungi si de o subtilitate infioratoare despre un amendament oarecare. Am vazut amanari strategice, trageri de timp, pauze de cafea, introduceri ex abrupto, toate facute pentru a salva o chichita legislativa. Lucrurile stau la fel si in plen. Un parlamentar ia ziarul in mana, ca semn ca se abtine de la vot, altul se face ca doarme ca sa fie lasat in pace, iar un altul iese din sala vorbind la mobil pentru a-si masca astfel interesul fata de legea despre care se discuta si de care este, in realitate, profund interesat. Chiar daca nu orice atipire in scaun este premeditata, totusi a vedea in asta o simpla dovada de dispret fata de electorat este aproape o neintelegere a felului in care functioneaza Parlamentul.
Cand presedintele Basescu afirma ca politicienii tineri au luat-o pe urmele celor imbatraniti in rele are si nu are dreptate. Legislativul actual este mai putin corupt decat precedentul, dar si mai slab. Parlamentul reprezinta sfera cea mai inalta a vietii sociale, acolo unde se intalnesc cele mai generale interese ale natiunii. Aceste interese trebuie sa fie conciliate prin dialogul parlamentar. Este nevoie de multa inteligenta pentru a deturna vointa poporului, dar de si mai multa pentru a-i da curs. Or, acest lucru nu se poate face de catre tineri ca Raluca Turcan, ci mai degraba de un Taracila pus pe fapte bune.
Gustul meu pentru decadenta nu este atat de dezvoltat incat sa-mi doresc a vedea in Parlament numai puslamale. Dar nici nu sunt de acord ca trebuie sa dam de pamant cu "organul reprezentativ suprem al poporului roman". Intre a trai intr-un bordel sau intr-o cazarma, prefer prima locatie. Intre un parlament corupt si un sef de stat autoritar il aleg pe primul fara sa ma gandesc.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
