Comentariile asupra cât de proastă este măsura creşterii TVAasupra mediului de afaceri sunt de prisos.
Nu mă pot abţine însă din a remarca faptul că orice tip de"soluţie bună" trebuia să înceapă prin stoparea risipei care seface cu banii de la buget, fie că ei se duc pe salarii, pensiinemeritate sau achiziţii pe care nu ni le permitem.
Respingerea soluţiei reducerii pensiilor trebuia înlocuită cu osoluţie de tipul stopării risipei, nu al distrugerii atractivităţiimediului de afaceri.
Orice punct procentual de creştere a TVA trebuia acceptat numaidupă (e.g.) impozitarea suplimentară a categoriilor de venituri(inclusiv pensii) obţinute în mod nerezonabil în ultimii doi anielectorali.
După ce am amanetat viitorul şi am ajuns în situaţia în care cugreu se mai pot face împrumuturi pe care să le plăteascăgeneraţiile următoare, acum amanetăm orice umbră de competitivitatea mediului de afaceri românesc.
Ca de obicei, "urgentul" a prevalat asupra "importantului".
Catastrofa de a rata încasarea tranşei de la FMI în această lunăa fost considerată mult mai mare decât implicaţiile creşteriiTVA.
Întrebările care se aud tot mai frecvent din mediul de afacerisunt:
De ce politicienii nu îşi asumă public că au adus economia însituaţia în care nu se mai pot plăti salariile la timp şi considerăcă acesta este tabuul suprem?
De ce, în schimb, plata datoriilor către furnizorii din mediulprivat poate fi amânată cu anii, provocând insolvabilitate înlanţ?
De ce să distrugi competitivitatea mediului de afaceri princreşterea TVA fără să fi impus bugete pe ministere în funcţie deveniturile realist previzibile generate de mediul de afaceri?
Într-un cuvânt, de ce tabuurile clasei politice nu sunt legatede a nu distruge sectorul privat şi au de-a face numai cu evitareaconflictului imediat cu propria clientelă (cu riscul construiriicolapsului în perioada următoare)?
Rămânem în continuare în situaţia în care clasa politică nu seasumă, totul transformându-se într-o bâlbâială incoerentă şisinucigaşă.
Ne menţinem, aşa cum estimam* în septembrie anul trecut, înscenariul "Merge şi aşa" îndreptându-ne spre "Colaps", în cazul încare şi criza internaţională se dovedeşte că este structurală.
Lipsa oricăror măsuri pentru introducerea responsabilităţilorpersonale pentru asigurarea echilibrului bugetar, la nivelulfiecărui minister sau al administraţiilor locale, sau a bugetuluide pensii arată că refuzăm să ne asumăm prezentul şi încercăm sătrăim furând din viitor şi de la mediul de afaceri.
În planul măsurilor active pro-business este evident că trebuialuate de urgenţă orice măsuri care să facă mediul de afaceriromânesc mai atractiv.
Cheia pentru reluarea creşterii în economia românească şiobsesia clasei politice ar trebui să fie răspunsul laîntrebarea:
Cum facem să ducem consumul românesc în producţia românească?
Răspunsul era: "prin creşterea atractivităţii mediului deafaceri".
Răspunsurile porneau de la schimbarea legislaţieii muncii lanivelul de impozitare a muncii şi lipsa fiscalizării unordomenii-cheie ale economiei (e.g. agricultură).
E un loc comun că legislaţia muncii este unul dintreprincipalele obstacole inclusiv în atragerea investiţiilor străine,dar nu am iniţiat nicio măsură care să normalizeze relaţiile demuncă, mai ales în perioada de criză.
Discutăm de disponibilizarea a zeci de mii de bugetari, dar nuputem face angajări temporare, iar procedurile de întrerupere arelaţiilor de muncă inhibă orice angajator în a crea locuri demuncă.
Impozitarea muncii este dezechilibrat de ridicată în raport cucelelalte taxe. Am acceptat să creăm tot felul de refugii fiscale,în acest domeniu (de la microîntreprinderi la drepturi de autor,bonuri de masă etc.) dar nu vrem să atacăm cauza reduceriiîncasărilor bugetare: nivelul mult prea ridicat al CAS. Nu amînvăţat din experienţa introducerii cotei unice: reducerea unorimpozite excesive nu duce la scăderea, ci la creşterea colectăriiîn acel domeniu de fiscalizare.
Discutăm cu multă poftă de evaziunea fiscală, dar nu ne uităm căoricâte măsuri poliţieneşti am lua, una dintre sursele principaleale evaziunii este neimpozitarea şi neevidenţierea producţiei şi aveniturilor din agricultură (vezi spre exemplu situaţia TVA pentruexportatorii de cereale).
Există însă un lucru mai rău decât tabuurile greşite alepoliticienilor:
Faptul că în anii electorali pe care i-am parcurs s-a reuşit săse accentueze la nivelul populaţiei mentalitatea conform căreiatoţi putem fi asistaţi sau măcar sustrage ceva de la stat care,oricum, "e al nimănui".
Această schimbare de mentalitate trebuie însă să ne-o asumăm cutoţii.
* ZF 4 septembrie 2009: Patru scenarii pentru mediul de afaceri:de la "Merge şi aşa" la "Colaps" şi de la "Lumea lui Putin" la"Restabilirea încrederii". Autori: Andrei Pogonaru; FlorinPogonaru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
