Decizia summitului Uniunii Europene de a fixa data ianuarie 2007 pentru primirea Romaniei a provocat o mare euforie in tara. Prezent la Bruxelles, premierul Adrian Nastase a salutat decizia ca o mare victorie: "Romania a obtinut astfel o garantie puternica pentru negocierile de aderare". Cand am citit comunicatul UE, am constatat insa ca primirea Romaniei si Bulgariei este conditionata: daca aceste tari sunt pregatite. In plus, cele doua tari sunt avertizate: "Este crucial sa-si aduca la nivelul cerut capacitatea administrativa si judiciara sa si continue reformele economice si structurale pentru a putea beneficia pe deplin de avantajele procesului de aderare". Ei bine, eu cred ca nu suntem pregatiti pentru aderare nici la nivelul clasei politice, nici la nivelul popular.
In ce priveste clasa politica, am avut saptamana trecuta un caz elocvent de neputinta. In Senat, la discutarea unui proiect de lege judiciara a fost scos pe sest din text "structura autonoma" a Parchetului National Anticoruptie. Este vorba de singura institutie care a procedat la arestarea unor demnitari (un primar PSD si un consilier ministerial) si a pus sub ancheta penala un fost ministru. Intre timp, presedintele Iliescu s-a aratat contrariat de atitudinea Senatului si a sustinut ca PNA trebuie sa ramana autonom si puternic. Dar tarasenia din Senat ramane semnificativa pentru intentia de a slabi lupta contra coruptiei.
Nici grosul romanilor nu manifesta disponibilitatea de a accepta sacrificii de dragul europenismului. Procentele inalte din sondaje, exprimand dorinta de aderare la Uniunea Europeana, se explica in mare masura prin aceea ca romanii nu stiu care sunt conditiile aderarii, pentru ca nimeni nu le-a spus in ce consta aceste conditii. Ele apar insa destul de clar la negocierea dosarelor privind acquis-ul comunitar. Bulgarii au incheiat 26 de dosare, Romania numai 22 si mai are 8 dosare de negociat, bineinteles cele mai spinoase. Pe scurt, este vorba de domeniile administrativ si judiciar care trebuie aduse la nivel comunitar ca structura, autonomie si valori, sau de domenii economice privind productivitatea si costurile din industrie si agricultura, menite a face fata competitivitatii europene. Evident, dosarul nostru cel mai dificil este agricultura, unde ne aflam la distanta de un secol de agricultura comunitara, atat ca structura, cat si ca modernitate si randament. Cum sa ne intelegem intr-o Europa cu agricultura ei hipertehnologizata si de mare randament cand la noi doar 0,3% din gospodariile taranesti cu peste 10 hectare practica o agricultura performanta? Guvernul Nastase a facut cate ceva pentru remedierea situatiei: a incurajat unirea micilor gospodarii in mari exploatatii agricole, unele depasind chiar 100.000 hectare, si a inlesnit formarea unor intreprinderi capitaliste, in special in Banat, care practica o agricultura moderna apropiata nivelului european. Dar acum vin alegeri si accentul a fost mutat pe masa pogonarilor: le dubleaza pensiile si le acorda 2 milioane lei pentru fiecare ha lucrat. Tocmai 2004, an decisiv pentru implinirea conditiilor de aderare la UE, este si anul competitiei electorale. Guvernul Nastase este confruntat cu o adevarata menghina politica. Pe de o parte trebuie sa procedeze la schimbari radicale impuse de integrarea in UE, pe de alta parte, in pofida acestor schimbari impopulare, tine sa castige cursa electorala pentru a pastra puterea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
