Procesul pregatirii pentru aderare este prin excelenta rational, metodic si sistematic. El are in vedere transformarea de proportii a intregii societati. Iar daca Guvernului ii revine un rol important in proiectarea si managementul procesului, trebuie adaugat imediat ca agentii schimbarii efective se afla in toate structurile sociale, economice si politice. De modul cum raspund acestia raportarii la acquis-ul comunitar (transpus in legislatia nationala) depinde redefinirea noastra identitara la acest inceput de secol XXI, calitatea participarii Romaniei la procesul integrationist european.
Constientizand ca Romania va deveni, speram, cat mai curand, un actor de marca in Uniunea Europeana, conduita noastra in structurile integrate este dependenta predominant de pregatirea interna, de gradul asimilarii valorilor europene la noi acasa. Iar suportul popular acordat optiunii aderarii la UE nu inseamna ca procesul pregatirii interne trezeste acelasi procent de entuziasm. De aceea, si in Romania, euro-optimistii si euro-scepticii isi exprima opiniile si isi manifesta atitudinile.
Recentul episod al discutarii Raportului de tara al Comisiei de Politica Externa a Parlamentului European a adus pe scena si preopinentii nostri care, pana la urma, isi sustin interesele si optiunile. Ceea ce este absolut normal, daca si unii si ceilalti isi propun totusi sa devina euro-realisti.
Raportul de tara aprobat de Comisia de Politica Externa a Parlamentului European reia unele dintre temele Raportului Comisiei Europene (5 noiembrie 2003), pe care Guvernul a inceput deja sa le aplice intr-un calendar al pregatirii pentru aderare care se va derula pana la momentul aderarii. "Selectia" pe care o face raportul parlamentar este data de optiunile politice ale acestei etape. Ceea ce nu trebuie sa ne duca doar spre interminabile dezbateri politice, inevitabil electoralizate in 2004, ci, mai ales, catre transpunerea in fapte a programelor pregatirii interne pentru aderare. La urma urmei, chiar si tonul de ansamblu al raportului comisiei parlamentare europene este sa orienteze strategia de aderare catre aplicarea legislatiei si normelor comunitare in societatea noastra.
Si, chiar daca in ultima vreme ne-am concentrat asupra indeplinirii criteriilor economice ale aderarii, este clar ca si celelalte seturi de criterii - inclusiv cele politice - trebuie indeplinite prin realizarea reformelor pe care noi insine ni le-am asumat. Este in interesul cetateanului roman sa traiasca intr-un stat de drept, sa beneficieze de o justitie corecta si credibila, sa fie actor participant la procesul democratic.
Implementarea acestor reforme are efecte pozitive si asupra negocierilor de aderare. De fapt, ce se negociaza? Acquis-ul (legislatia UE) nu este negociabil pentru ca unde-i lege, nu-i tocmeala! Se poate insa negocia cronologia in care acesta se adopta, perioada de timp necesara pentru crearea institutiilor si, apoi, aplicarea legii de catre acestea. Asadar, avansul in negocieri este conditionat de pregatirea interna.
In fapt, este necesara o accelerare a reformei si aplicarea acquis-ului in toate domeniile. Numai asa vom reusi sa inchidem cele 8 capitole aflate in negociere. Este posibil sa realizam acest lucru in 2004? Cu siguranta, dar aceasta inseamna ca argumentele pentru inchiderea capitolelor vor veni din pregatirea interna, din munca fiecarui minister, din aplicarea acquis-ului la nivel local. Este posibil sa finalizam negocierile argumentand prin realizarea reformelor necesare in domeniul economic, al justitiei, al administratiei etc.
Trebuie sa avem in vedere si faptul ca negocierile sunt influentate de evenimente interne si externe, care pot afecta mediul de negociere. In plan extern, acestea pot fi date de modul in care statele membre ale Uniunii se raporteaza la negocierea unui anumit capitol sau la negocieri, in general.
Romania a avut aproape permanent un mediu de negociere departe de dezirabil: la inceputul lui 2001, Raportul baronesei Nicholson cerea suspendarea negocierilor din cauza situatiei copiilor institutionalizati pe care Guvernul Nastase a preluat-o dupa alegerile din 2000; in septembrie 2001, atentatele teroriste au modificat agenda politicilor interne si au pus un accent sporit asupra securitatii interne; in 2002, a trebuit sa negociem in contextul disputelor UE-SUA in jurul semnarii acordului privind Tribunalul Penal International; in 2003, razboiul din Irak si faliile transatlantice generate de acest eveniment si-au lasat amprenta asupra mediului de negociere a aderarii la Uniunea Europeana. Recentul Raport al Comisiei de Politica Externa a Parlamentului European a generat fibrilatii de opinie in UE si Romania care au urmarit chiar afectarea mediului de negociere.
Ce trebuie sa facem insa in acest caz pentru a ne putea atinge totusi obiectivele de a finaliza negocierile de aderare in 2004? Sa ne pastram calmul si rationalitatea, sa analizam cu atentie raportul, sa vedem ce masuri avem de luat pentru a raspunde observatiilor formulate de acesta.
Trebuie sa fim insa toti constienti ca, asa cum spuneam inca din 2001, aderarea noastra la UE depinde de intensa pregatire interna, de reformele economice, sociale, administrative, ale sistemului judiciar etc., de aplicarea, pana in ultimul catun, a acquis-ului comunitar. Iar aici este implicat Guvernul, Parlamentul, administratia publica centrala si locala, agentii economici, lucratorii, fiecare cetatean. Aceste reforme sunt in interesul nostru, pentru a putea face fata concurentei din Uniunea Europeana. Daca vom munci cu totii pentru aceasta, vom reusi sa ne atingem obiectivele de a finaliza negocierile in 2004, a semna tratatul de aderare in 2005 si a deveni membru al Uniunii Europene in 2007.
Aderarea se obtine prin reformele interne, deci in Romania, iar decizia finalizarii negocierilor se ia la Bruxelles si in capitalele statelor membre ale UE.
Vasile Puscas, ministru delegat, negociatorul-sef al Romaniei in relatia cu UE
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
