Istoria de jumatate de secol a comunitatii europene a cunoscut momente de entuziasm si progres, dar si momente de scepticism si dare inapoi. Era si firesc ca evolutia sa fie contradictorie, deoarece avem de-a face cu cel mai temerar experiment din istorie: realizarea unei comunitati la scara continentala, prin care sunt eliminate nu numai cauzele razboaielor, dar si inegalitatile strigatoare in materie de dezvoltare si bogatie. Pentru prima data s-a creat un mecanism prin care tarile ramase in urma sunt aduse aproape de nivelul celor care facusera saltul dezvoltarii.
Eu cred ca a si fost ales un moment foarte neprielnic pentru o Constitutie europeana: economia principalelor state europene bate pasul pe loc, Germania si Franta sunt båntuite de un somaj ridicat, peste 10%, Italia a intrat in recesiune, iar cuprinderea in 2004 a zece noi membri din Europa de Est si Sud a provocat grave probleme de imigratie si finantare. Sa amintim ca marii pasi ai integrarii europene s-au facut mereu in conjuncturi economice de boom.
De fapt acest NU categoric din Franta si Olanda a fost cauzat de existenta unor guvernari nepopulare mai curånd decåt de textul Constitutiei. Cea mai buna dovada este: imediat dupa referendum presedintele Chirac a procedat la schimbarea premierului si a guvernului.
Cred ca a fost si o gafa monumentala a presedintelui Chirac, cauzata de o gresita apreciere a climatului politic din tara. El a ales procedeul referendumului cånd putea foarte bine sa recurga la o validare parlamentara a Constitutiei, asa cum a procedat in Germania cancelarul Schröder. Chirac nu e la prima gafa de acest gen. In 1997 el a dizolvat Adunarea Nationala, anticipånd ca noile alegeri vor produce o mai solida majoritate parlamentara a dreptei si s-a trezit cu un vot masiv al stångii socialisto-comuniste. Previziunea politica nu este partea cea mai tare a lui Chirac. In genere, marii pasi ai integrarii europene nu s-au facut prin vot popular, ci datorita viziunii de viitor a unor lideri si a unei elite politice.
Acum toti sefii institutiilor europene se straduiesc sa repare avaria. Constitutia e moarta, dar treburile Uniunii Europene trebuie sa mearga mai departe, asigurånd functionarea tuturor rotitelor atåt la Comisie cåt si la Parlament.
Cum afecteaza acest NU aderarea Romåniei la UE? Desigur nu exista o legatura juridica intre respingerea Constitutiei si extinderea Uniunii. Dar exista o legatura politica si, asa cum se vede, institutiile europene si-au inasprit monitorizarea si avertismentele adresate noilor pretendenti - Romånia si Bulgaria. Ne asteapta o vara fierbinte si dupa parerea mea guvernul Tariceanu nu este nici pregatit nici echipat pentru a face fata singur - acestui examen si a infaptui in trei luni ceea ce nu s-a facut in 15 ani. Spun trei luni, deoarece consider decisiva prestatia guvernului påna la Raportul de Tara al Comisiei Europene din aceasta toamna. Marti, premierul Tariceanu a invitat pe liderii partidelor parlamentare la o consfatuire de analiza si consultare. E un pas bun in directia corecta, dar cu totul insuficient. Ceea ce se impune imperativ este un Pact Politic al guvernului cu PSD, prin care sa se ajunga la un acord privind pachetele legislative mentionate in Scrisoarea de avertisment a Comisiei Europene. Mircea Geoana, presedintele PSD, s-a pronuntat in favoarea Pactului Politic. El ar avea un ecou extraordinar la Bruxelles si in capitalele europene si este singurul act politic care poate salva Romånia ca membru al UE la 1 ianuarie 2007.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
