Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Cu reciclarea la psiholog: „Dacă, pe lângă exerciţii fizice sau mâncat sănătos, includem în obiceiurile zilnice şi reciclarea, vom face mai mult acest lucru şi va deveni natural“

♦ Obiceiul de a recicla, la fel ca orice obicei sănătos, se construieşte în timp şi este nevoie ca acest comportament să se afle în lista de priorităţi pentru a-l creşte. Cu atât mai importantă este asimilarea lui încă din copilărie.

Puncte de colectare selectivă, servicii de salubritate, centre de reciclare sunt elemente-cheie în tot ceea ce înseamnă economie verde. Când vine vorba de reciclare însă, totul porneşte, de fapt, de la stilul de viaţă al fiecărui individ şi de la măsura în care el îşi asumă şi conştientizează impactul asupra mediului, iar aici, pe lângă toate resursele fizice disponibile sau nu, intervine mecanismul psihologic.

„Există o legătură între percepţia mentală asupra reciclării şi modul sau alegerea de a face acest lucru. Din punct de vedere psihologic, reciclarea are legătură atât cu valorile noastre (importanţa pe care o acordăm responsabilităţii, curăţeniei, lipsei de risipă, grijii faţă de semeni şi de natură sau altor valori din aceeaşi categorie), cât şi cu nivelul nostru de dezvoltare personală (cu cât nivelul de dezvoltare personală este mai ridicat, cu atât nevoile devin mai complexe, iar prin reciclare putem satisface acele nevoi de armonie, ordine, grijă, conectare cu natura care sunt afectate prin prezenţa deşeurilor sau a plasticului în natură şi distrugerea echilibrului natural“, spune Marius Pentilie, psiholog de profesie, fondatorul reţelei de cabinete Mental Training din Cluj-Napoca.

Reciclarea presupune efort, un consum de energie ridicat care poate fi direcţionat către scopuri mai apropiate, de aceea, pentru a întreprinde acţiuni în scopul reciclării, este nevoie de o motivaţie care să susţină aceste acţiuni. „Nu este suficient să recompensăm oamenii pentru acţiunile de reciclare, ci este necesară o campanie de conştientizare pentru ca acţiunile de reciclare să rezoneze intern cu sinele acelei persoane, să poată să vadă că acţiunea de reciclare nu este ceva extern, ci că, prin reciclare şi conectarea cu natura şi semenii în interior, se petrece o schimbare de armonizare şi apare o semnificaţie mai înaltă.“

Obiceiul de a recicla, la fel ca orice obicei sănătos, se construieşte în timp şi este nevoie ca acest comportament să se afle pe lista de priorităţi pentru a-l creşte. Cu atât mai importantă este asimilarea lui încă din copilărie.

„Într-o zi obişnuită probabil că încercăm să integrăm şi alte obiceiuri sănătoase, cum ar fi exerciţiile fizice sau mâncatul sănătos. Dacă includem în lista noastră de priorităţi şi obiceiul de a recicla, probabil că vom face mai mult acest lucru şi putem să procedăm la fel cum facem şi cu celelalte obiceiuri – să ne punem remindere, să ne luăm un angajament, să continuăm chiar şi în pofida unor recăderi şi să îl repetăm suficient de mult până când devine natural şi nu mai necesită mult efort din partea noastră“, mai spune Marius Pentilie. Reticenţa la reciclare poate apărea atunci când motivaţia este afectată din cauza obstacolelor – „când vezi că acţiunile tale nu au un efect foarte mare, îţi vine să renunţi“. Un alt motiv pentru reticenţă poate veni din concentrarea pe obiectivele imediate mai degrabă decât pe cele îndelungate. „Este puţin probabil ca un om care nu are satisfăcute nevoile de bază să se apuce să recicleze, deoarece interesele sale vor fi concentrate asupra satisfacerii acelor nevoi şi va acorda o importanţă secundară unor nevoi mai înalte.“ Puterea exemplului este crucială, iar legislaţia joacă şi ea un rol important.

„Sunt utile campaniile de educare a consumatorului final, dar şi o legislaţie clară, care să încurajeze toţi membrii economiei circulare – de la producătorul de ambalaje, la îmbuteliator, retailer, consumator, colector, reciclator – să investească resurse care să asigure colectarea, dar şi calitatea ridicată în ceea ce priveşte, de exemplu, baloţii de sticle PET colectate din piaţă, materia primă pentru rPET“, spune Ioan Vat, director de vânzări la ALPLA, o companie austriacă specializată în producţia de ambalaje.

Totodată, de folos pentru impulsionarea procesului de colectare separată şi reciclare este conştientizarea valorii economice pe care o reprezintă ambalajul reciclat.

„Trebuie demontate miturile care spun că ambalajele sunt sursa microplasticului în oceane, că ambalajele de plastic nu sunt reciclabile, că sticlele din plastic nu sunt sustenabile sau că ambalajele din plastic dăunează sănătăţii“, mai spune Ioan Vat.