Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. „Recycling“ versus „Downcycling“: cât de lungă este viaţa plasticului şi cum poate fi eficientizată pentru un impact redus asupra mediului? PET-ul se poate recicla de zece ori până îşi pierde proprietăţile şi nu mai poate fi reciclat

Plasticul, unul dintre cele mai controversate materiale din lume, a devenit declicul a numeroase investiţii în ultimii ani, pe fondul dorinţei de a limita perpetuarea lui în natură. Plasticul poate fi reciclat de câteva ori, ulterior fiind nevoie de adăugarea de material virgin pentru a menţine proprietăţile tehnice ale materialului.

Ce trebuie precizat este că reciclarea („recycling“) presupune reutilizarea plasticului în acelaşi tip de produs, adică un recipient pentru băuturi devine din nou recipient pentru băuturi, ceea ce promovează economia circulară. Reutilizarea plasticului în alte aplicaţii – cunoscută ca „downcycling“ – scade valoarea plasticului reciclat.

„Când vine vorba de reutilizarea ambalajului din plastic, numărul de reciclări care poate avea loc depinde de natura ambalajului. Sticlele din PET reutilizabil, de exemplu, pot fi refolosite de aproximativ 25 de ori şi astfel pot să rămână în circulaţie pentru mai mulţi ani înainte de a fi reciclate“, spune Ioan Vâţ, director de vânzări la Alpla Packaging România.

Compania a deschis în acest an la Târgu-Mureş o fabrică de reciclare a PET-urilor, prima din portofoliul său pe piaţa locală. Investiţia este derulată în parteneriat cu Ecohelp, o firmă românească, şi United Polymer Trading, o companie din Elveţia.

Pentru a putea utiliza plasticul reciclat în industria alimentară este nevoie de respectarea mult mai multor cerinţe decât pentru utilizarea sa în alte scopuri. Există însă fabrici în România care reciclează plastic utilizat în industria băuturilor – rPET.

„Termenul reciclare ar trebui folosit doar pentru materialele care sunt utilizate la fabricarea unor articole din care au fost iniţial recuperate. De multe ori, reciclarea este folosită pentru a descrie inclusiv procesul de transformare a materiei într-un stadiu inferior. De exemplu, recipientele din sticlă pentru băuturi şi borcanele sunt măcinate şi utilizate ca agregate în industria construcţiilor, în loc să fie transformate din nou în sticle şi borcane. La fel, ambalajele din plastic pentru produsele alimentare sunt reciclate şi transformate în alte tipuri de obiecte din plastic – mobilier de exterior, componente pentru autovehicule etc. Mai mult, termenul este utilizat inclusiv în varianta «reciclare termică», care înseamnă coincinerare pentru valorificarea energetică, proces care nu are nicio legătură cu reciclarea“, explică Mihail Tănase, specialist în comunicare pentru proiectul Harta Reciclării.

Un asemenea exemplu este iniţiativa asociaţiei Ţinutul Buzăului, care dezvoltă în judeţul Buzău Moara de plastic, un proiect care constă în crearea unor puncte de reciclare a plasticului, astfel încât comunităţile să îşi poată gestiona singure acest deşeu. Practic, comunitatea îşi poate toca singură plasticul, transformându-l în fulgi, pe care apoi îi topeşte şi îi toarnă în mulaje, fabricând obiecte finite care le sunt utile oamenilor. Nu se ţine astfel cont de natura obiectului din care provine plasticul, aşa că este vorba despre downcycling.

Potrivit ONG-ului de mediu Ecoteca, „reciclarea plasticului afectează calitatea şi culoarea materialului, motiv pentru care se poate recicla de maximum patru-cinci ori. Se estimează însă că PET-ul şi HDPE (polietilena de înaltă densitate) se pot recicla de zece ori până îşi pierd proprietăţile şi nu mai pot fi reciclate“.

Implementarea la sfârşitul acestui an a Sistemului Garanţie-Returnare (SGR) pentru ambalajele de băuturi va aduce pe piaţă o cantitate mare de deşeuri care vor putea fi reciclate.

„Ideal ar fi ca o parte cât mai mare din aceste ambalaje să fie transformate în ceea ce erau înainte să fie utilizate – recipiente PET, sticle, doze de aluminiu. Pentru ca scopul final al mecanismului creat prin SGR să fie atins şi pentru a putea vorbi de respectarea principiilor economiei circulare, ar trebui ca o pondere cât mai mare din recipientele colectate să fie transformate din nou în ambalaje pentru industria băuturilor. Acest lucru va fi doar parţial realizat“, spune Mihail Tănase de la Harta Reciclării.

În România încă nu există unităţi care reciclează aluminiu ce poate fi utilizat apoi pentru fabricarea de doze de băuturi, iar o mare parte din sticla ajunsă la reciclare este transformată în material de construcţii. La fel se întâmplă şi cu PET-ul, care este mai degrabă transformat în alte obiecte decât în PET reciclat (rPET).