Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Ce se aruncă şi ce nu se aruncă în containerul pentru deşeuri din plastic?

♦ Recomandarea este ca fiecare consumator să facă un mic efort şi să clătească ambalajele de plastic înainte de a le arunca în pubelă.

Când vine vorba de colectarea deşeurilor, cu toţii avem impresia că am înţeles şi ştim cum se face. Cartonul şi hârtia într-un container, sticla în altul, plasticul separat şi el. Doar că fiecare din aceste segmente vine, la rândul său, cu alte subdiviziuni. Ce fel de plastic trebuie aruncat în pubela dedicată? Este tot plasticul reciclabil? În ce stare trebuie să fie el pentru a putea fi valorificat? Ce fel de plastic nu mai poate fi reciclat şi de ce?

„Calitatea deşeului (input) este legată în mod direct de calitatea materialului reciclat (output). Sistemele de colectare sunt rareori identice, dar se recomandă respectarea principiului colectării separate. Cu cât fracţia colectată este mai curată, cu atât potenţialul unei reciclări de calitate este mai mare“, explică Ioan Vâţ, director de vânzări la Alpla Packaging România, o companie austriacă ce activează pe piaţa ambalajelor şi a reciclării.

Puritatea deşeurilor se referă la absenţa materialelor străine sau a substanţelor care complică procesul de reciclare. Este esenţial, de exemplu, să se evite ca reziduurile de alimente să intre în contact cu resturile de ambalaje. Dacă acest lucru se întâmplă, plasticul ajunge să fie introdus într-un proces de reciclare care presupune folosirea sa în alte produse decât cele din care provine. În alte scenarii, deşeurile nereciclabile sunt supuse valorificării energetice.

Aşadar, ce trebuie şi ce nu trebuie să aruncăm în containerul pentru plastic?

„Acolo putem arunca doar deşeuri de ambalaje, adică doar acele obiecte din plastic care îndeplinesc funcţia de a ambala ceva, în general mâncare şi băuturi. Dar în categoria de ambalaje de plastic pentru băuturi mai rămân doar cele nonSGR sub 0,1l sau peste 3l (toate bidoanele de apă plată de 5 sau 10l). De exemplu, un filtru HEPA de aspirator făcut din două materiale (membrană şi structură de plastic) nu poate fi aruncat la pubela pentru plastic pentru că nu este un ambalaj“, explică Ionuţ Cîrstea, un tânăr care a pornit în mediul online un proiect cu sfaturi privind reciclarea plasticului, sub titulatura „Cum arunc plastic“.

Deşeurile de ambalaje ar trebui să fie clătite de resturile alimentare, deoarece orice rest de produs care a rămas în ambalaj contaminează restul ambalajelor în momentul transportului, al prelucrării, al reciclării mecanice.

„De exemplu, o găletuşă de iaurt cu resturi de produs în interior nu este un deşeu reciclabil, drept urmare va ajunge la groapa de gunoi. Reciclatorii evită aceste deşeuri de ambalaje tocmai pentru că întotdeauna sunt contaminate cu resturi alimentare“, adaugă Ionuţ Cîrstea.

O pondere foarte mare de ambalaje de plastic contaminate cu resturi alimentare nu mai poate fi reciclată, ajungând la groapa de gunoi sau, uneori, în fabricile de incinerare cu recuperare de energie.

„Trebuie să privim sistemul de salubritate al localităţilor dintr-un punct de vedere holistic, logistica de transport a acestor deşeuri nu este deloc uşoară şi uneori este chiar foarte costisitoare. De exemplu, dacă noi consumăm o sticlă de apă de 2L pe un traseu de munte şi după ce coborâm de pe munte aruncăm PET-ul în primul coş de gunoi din acea localitate, operatorul de salubritate trebuie să ridice deşeurile, să le sorteze (dacă are unde), iar mai apoi să vândă balotul de PET-uri către o fabrică de reciclare, care poate fi la 300 de km distanţă. Toate aceste servicii necesită un efort imens până ca acel PET cu apă să ajungă reciclat în pelete de plastic. Apoi, peleţii de plastic reciclat poate vor fi folosiţi într-o fabrică la 150 de km, toate aceste procesări ale materialului putând face ca peletele reciclat să fie mai scump decât peletele virgin de plastic.“

Tocmai de aceea recomandarea este ca fiecare consumator să facă un mic efort şi să clătească ambalajele de plastic înainte de a le arunca în pubelă.