Magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti l-au condamnat, miercuri, pe Ion Ficior la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni împotriva umanităţii.
"Sperăm ca înfăpturirea justiţiei să se facă în cele mai optime condiţii în momentul în care vom dezbate apelul. Sperăm la o achitare pe fond. Nu e vorba de probe, este vorba despre aplicarea unor instituţii juridice cum ar fi prescripţia. După 1990 nimic nu a împiedicat organele statului să îşi facă datoria. Dacă ne vom gândi la consecinţe, la rolul preventiv educativ, evident nu îşi va atinge scopul. Statul este cel care plăteşte, adică noi toţi", a declarat Simona Chitea, avocata lui Ficior.
Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.
Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.
Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.
Anchetatorii au mai stabilit că deţinuţii de la Periprava erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia.
La ultimul termen, procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru acesta, având în vedere că are peste 65 de ani, deşi, au precizat aceştia, pentru acuzaţiile care i se aduc s-ar impune condamnarea pe viaţa.
