Gata, m-am decis: voi demisiona din functia actuala, mult prea stresanta si solicitanta, consumatoare de energie si timp, criminal in serie al multor nopti nedormite si zile de sambata. Vreau altceva, o schimbare in acord cu aspiratiile multor exponenti ai noii generatii. Vreau carnet de membru al generatiei Y. M-am saturat sa fiu victima faimoasei crize de resurse umane. Dimpotriva, imi doresc sa fiu beneficiarul ei.
Asadar, prima intrebare: ce-o sa fac? "Inca nu-s foarte hotarat. M-as apuca de brokeraj, ca suna bine. Sau poate de consultant financiar, ca-i in voga. Ori poate sa continui cu avocatura, dar intr-un domeniu absolut nou, "provocator", cum ar fi dreptul cosmic, de exemplu "O sa ma mai gandesc, am tot timpul din lume. Ca in niciunul din domeniile mentionate nu am experienta, nu-i nimic, sunt dispus sa invat".
Nu, sa nu credeti cumva ca sunt un tip nehotarat. Drept dovada, n-am niciun fel de dubii cu privire la aspiratiile mele.
In primul rand, imi doresc cat mai mult timp liber: pentru siesta de pranz, pentru week-end-uri prelungite pana marti, pentru meciurile de miercuri, serile dansante de joi si pregatirea bagajelor de vineri.
In al doilea rand, vreau sa castig cel putin dublu fata de cat castig acum: nu-mi pot permite sa fac compromisuri intr-un domeniu asa de sensibil precum cel al stabilitatii financiare. Si-apoi, in lipsa dublarii profitului nu are, pardon!, nu face sens sa accept vreo schimbare in viata mea.
Mai departe, este de la sine inteles ca tin foarte mult la imperativul lui "work-life balance": imi doresc un pachet de facilitati care sa-mi tina mintea decompresata. Vreau doua vacante pe an in Maldive, bona pentru copii, cosmeticiana pentru nevasta, abonament la US Open, instructor de judo si cursuri gratuite de ikebana. Vreau liniste. Nu vreau sefi. Vreau incredere. Nu vreau test la angajare. Vreau sa fiu respectat. Nu vreau termene. Vreau sa vin cand vreau. Nu vreau sa zic cand plec. Vreau independenta. Nu vreau sa dau rapoarte. Vreau birou cu vedere la ocean. Nu vreau sa fie Pacific, ca-i departe, Atlantic ca-i rece, si nici Indian ca-i sub pericol de tsunami.
Astept, cu nerabdare, oferte. Data fiind criza actuala de resurse umane, sunt sigur ca vor veni. O ultima mentiune: "nu ma prezint la interviu decat daca stiu sigur ca nu-i decat o simpla formalitate. In caz ca intarzii, sa nu fie cu suparare, va rog".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
