Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania. Alexandra Trofin, Beta: Proiectul nostru Pepiniera din cadrul programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii a fost vizitat de 200.000 de oameni în zece luni

♦ În fiecare marţi, de la ora 16:00, antreprenorii şi executivii din oraşul de pe Bega vin să povestească în emisiunea Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023 despre cum a crescut şi cum s-a dezvoltat urbea în ultima perioadă.

Alexandra Trofin, coordonatorul Beta - Bienala de Arhitectură din Timişoara, spune că oraşul de pe Bega este astăzi într-un moment foarte bun, fiind absolut efervescent şi extrem de viu. „Există o energie aparte pe stradă, între oameni, între vizitatorii Timişoarei. Programul (pentru Capitală Europeană a Culturii – n.red.) este generos, există extrem de multe oferte culturale, deci cred că e un moment cum Timişoara nu a mai avut. E o provocare să încerci să ajungi peste tot ţinând cont de programul acesta intens. E mare bucurie că foarte multe dintre evenimente sunt şi de mare calitate.“

Ea adaugă că există conţinut bun şi dintr-un spectru larg, pentru toată lumea, indiferent de vârstă. Iar astfel, acest program a atras oameni din toată România, dar şi dincolo de ea.

„Se simte că sunt veniţi vizitatori din diferite colţuri de lume. Timişoara este în sine multiculturală şi se vorbesc în mod curent mai multe limbi în oraş.“

„Cei mai mulţi turişti, bineînţeles, vin din oraşele din zonă, mai ales din Serbia şi Ungaria, dar am prins grupuri de oameni veniţi şi din alte părţi“, precizează Alexandra Trofin. Ea a fost prezentă în cadrul emisiunii Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2023, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania, care este partenerul principal al programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

La programul din acest an, organizatorii Beta au venit cu un proiect principal – Pepiniera.

„Pepiniera este proiectul nostru principal anul acesta, iar când spun nostru mă refer la Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Teritorială Timiş, organizaţia care organizează şi Beta - Bienala de Arhitectură. Avem şi un studiu pentru proiectul nostru din 2023, prin intermediul căruia am încercat să documentăm percepţia vizitatorilor.“

Pepiniera este o un turn format din schele metalice, amplasat în Piaţa Victoriei. Are 26 de de metri înălţime şi este îmbrăcat în foarte multe plante. Mai exact, 1.306 plante erau la faza de design pe această platformă.

„Acest proiect a fost destul de controversat la început, însă percepţia asupra lui s-a schimbat pe parcursul lunilor.“

Mai exact, iniţial a fost a fost privit ca ceva ce nu se poriveşte, ce nu-şi are locul în inima oraşului. S-a spus că este ceva urât şi că într-o piaţă istorică, cu patrimoniu de cea mai mare calitate, nu îşi are locul această instalaţie, explică Alexandra Trofin. Pe măsură ce oamenii au început să experimenteze proiectul, lucrurile s-au schimbat.

„Este o instalaţie pe care o înţelegi prin experienţă. Intri, urci, stai printre plante, te uiţi, vezi, te apropii de clădiri sau citeşti detaliile arhitecturale, ajungi la ultimul nivel al instalaţiei şi ai o privelişte de ansamblu asupra oraşului, lucru pe care nu-l ai nicăieri. Acum, la 10 luni de la deschidere, după ce am primit şi diverse distincţii şi premii pentru această instalaţie, după ce avem planurile pentru plantare şi ştim exact ce urmează, în condiţiile în care vorbim deja despre faptul că va dispărea, vocile sunt complet diferite.“

Acum, oamenii spun că poate ar trebui să rămână, că poate ar trebui măcar să mai ţină o vreme, că poate ar trebui să se mai facă şi în alt oraş.

„Proiectul a fost foarte specific acestui oraş. Ce putem să facem, şi am început să discutăm despre acest lucru în echipa extinsă, cu arhitecţii Mayo din Barcelona, autorii proiectului, e să ajutăm la o replicare. Ne gândim să lăsăm un fel de ghid, să explicăm care ar fi paşii şi ce anume ar trebui făcut.“ Dar Alexadran Trofin nu crede că e o soluţie. E un proiect gândit ţinând cont de specificul locului unde a fost amplasat.

„Pepiniera a devenit un simbol al acestui an în Timişoara, deşi este vorba de o instalaţie temporară, amplasată în Piaţa Victoriei. În jurul ei am dezvoltat şi studiul de piaţă.“ E un chestionar pentru vizitatori, cu ajutorul căruia dezvoltatorii încearcă să măsoare felul în care pe Pepiniera este percepută de localnici şi de turişti.

„Am adunat date pe parcursul anului ca să vedem care este profilul vizitatorului. Am observat că aproximativ 30% dintre persoanele care vizitează proiectul sunt timişoreni. Iar restul de procente sunt împărţite în mod relativ egal între românii din alte oraşe şi străini.“

În rândul vizitatorilor locali au fost colectate informaţii şi despre cartierul din care provin. Alexandra Trofin afirmă că e o distribuţie destul de interesantă. Cei mai mulţi vin din complexul studenţesc, cu toate că cele mai multe persoane care au vizitat instalaţia au vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, deci nu sunt neapărat tinerii studenţi.

„Publicul nostru e mainstream, dar aşa am şi gândit instalaţia de la început, având în vedere că a fost poziţionată în centrul oraşului, în Piaţa Victoriei. Aşadar, ar trebui să se adreseze tuturor.“

În cele circa zece luni de existenţă, la Pepinieră au ajuns aproape 200.000 de vizitatori. Au fost zile cu 1.800 de oameni care au trecut pragul proiectului.

„Proiectele pe care le-am făcut până acum nu au avut genul acesta de expunere. Pepiniera e în văzul tuturor, în piaţa centrală, şi e destinată unui public larg. E ceva neobişnuit, având în vedere că la bienala Bela există zile în care îţi intră 10 oameni în expoziţie.“

A fost o schimbare de scară foarte mare pentru organizatori să se obişnuiască cu genul acesta de flux, cu genul acesta de de gestiune.

„E un mare lucru să ai o instalaţie activă timp de 10 luni, să o întreţii constant.  Temporalitatea acestui proiect este foarte valoroasă. A însemnat foarte mult pentru oraş.“

Timişoara s-a schimbat în ultimii ani, s-a schimbat în bine, iar publicul este mai curios, explică cea care coordonează Beta – Bienala de Arhitectură de la Timişoara.

„De exemplu, până anii trecuţi, ne concentram toate eforturile către a deschide căi de comunicare cu publicul şi către a ajunge să avem parteneriate. Acum, lucrurile acestea vin mult mai uşor şi avem sprijin ca operator cultural, din partea administraţiei locale, dar nu numai.“

Anul 2023 a fost o oportunitate foarte mare pentru Timişoara din care Alexandra Trofin speră că toţi cei implicaţi au învăţat, iar lecţiile le vor duce mai departe şi în anii viitori.

„Programul de Capitală Culturală a fost foarte atent dezvoltat, astfel încât să se concentreze pe dezvoltarea de capacităţi în oraş din partea operatorilor locali, iar lucrul acesta va trebui să se simtă cumva, pentru că suntem oameni aici care am lucrat, am dezvoltat şi ne-am dezvoltat skill-uri în direcţia aceasta. Lucrurile acestea nu se pierd. Chiar dacă poate fondurile nu vor mai fi aceleaşi sau nu vor mai fi aceleaşi oportunităţi, cred că vor veni altele sau măcar o să ştim cum să le accesăm. O să ştim cum să accesăm şi alte tipuri de finanţări, chiar dacă nu mai există umbrela de Capitală Culturală.“

Dincolo de anul acesta, sunt lucruri care se întâmplă în Timişoara, şi nu doar evenimente culturale mai mari precum Beta sau Art Encounters, bienala de de artă. Sunt proiecte ample, care s-au dezvoltat de-a lungul a ani de zile, spune Alexandra Trofin. Ele existau şi înainte de programul de Capitală Europeană a Culturii şi vor rămâne şi după, vor merge mai departe.

„Dar dincolo de asta, cred că Timişoara are nişte valori arhitecturale istorice foarte interesante şi cred că e un oraş care poate atrage prin aceste caracteristici. Are o comunitate destul de bine închegată şi diversă. Cred că asta este un punct identitar al Timişoarei, faptul că e un centru multicultural. Şi nu e doar la nivel declarativ. În continuare funcţionează trei teatre în trei limbi diferite în aceeaşi clădire. Ştim să trăim unii cu alţii dincolo diferenţele dintre noi.“

Totodată, Timişoara are mai multe cartiere istorice. Cetatea este cel mai important şi este miezul oraşului. Iar aici, lucrurile stau destul de bine, spune Alexandra Trofin.

„S-a lucrat foarte mult la reabilitarea clădirilor istorice, dar bineînţeles, mai sunt şi celelalte cartiere care merită şi va trebui să se mai lucreze în direcţia asta. Loc de îmbunătăţire există, dar mi se pare că lucrurile sunt pe un făgaş bun.“

Spre exemplu, Piaţa Victoriei tocmai a trecut printr-un concurs de arhitectură, un concurs internaţional, şi a fost aleasă soluţie absolut remarcabilă, crede ea.

„Aşteptăm să vedem cum se va implementa acest proiect în timp. Eu sunt foarte entuziasmată să văd felul în care se mişcă lucrurile în Timişoara.“

În ceea ce priveşte Beta – Bienala de Arhitectură de la Timişoara, prima ediţie a avut loc în 2016. Dar înainte de aceasta au existat nouă ediţii de evenimente anuale. Fiecare filială a Ordinului Arhitecţilor din ţară obişnuia să organizeze astfel de evenimente. În 2016, echipa de pe vremea aceea a schimbat formatul şi a transformat evenimentul în bienală.

„Evenimentul a suferit o schimbare de format, de program, a început să se deschidă la nivel euro-regional, să dezvolte nişte parteneriate mai mai ample şi deci avea nevoie de mai mult timp de pregătire şi research. Anul viitor va fi cea de-a cincea ediţie, ceea ce înseamnă şi că Beta va avea 10 ani şi ne uităm foarte atent la acest lucru pentru că vrem să să documentăm şi evoluţia bienalei.“

Beta a fost construită de la început pe trei piloni la nivel de schelet al bienalei. Alexandra Trofin spune că Beta încearcă să fie o platformă care aduce împreună profesioniştii, deci profesia de arhitectură, dar şi oraşul la nivel de administraţie şi societate civilă şi educaţia de arhitectură.

„Deci prin temele pe care le abordăm încercăm să punem împreună aceste aceşti trei piloni şi să construim pe ei. Acesta este motivul pentru care anul trecut, de exemplu, bienala s-a concentrat mult mai mult pe oraş. Am ieşit din spaţiile galeriilor şi am avut o expoziţie care s-a desfăşurat în spaţiul public, pe un traseu de 22km, şi într-un spaţiu interior, în Fabric. Am încercat să facem asta tocmai pentru că voiam să pregătim teritoriul, şi oraşul şi cetăţenii pentru ceea ce urma să vină în 2023. Cred că după anul acesta ne putem întoarce către un altul din cele trei piloni.“

Executivul adaugă că Beta poate era un pic mai închisă la început, în primele ediţii. Înainte să se transforme în bienală, în cadrul evenimentelor anuale ce au precedat Beta, se vorbea despre arhitectură în mediul profesional, deci între arhitecţi.

„Pe parcursul acestor ani ce au urmat, am tot ieşit în spaţiul public şi am început să aducem acest discurs despre arhitectură, despre mediul construit, către publicul general, pentru că în esenţă cu toţii trăim în oraşe şi e un subiect care ne priveşte pe toţi, nu doar pe noi, arhitecţii.“

Cu toate că grupul ţintă rămâne, în mod evident, cel format din arhitecţi, studenţi la arhitectură ş.a.m.d., Alexandra Trofil afirmă că proiectul a reuşit să se dezvolte tot mai tare şi să acopere o plajă tot mai largă de vizitatori, de oameni interesaţi de cultură în general. „De altfel, bienalele pe care le organizăm au o abordare multidisciplinară, plus că vorbesc mai mult despre spaţiu decât despre arhitectură la modul tradiţional. Anual, cam 60% dintre eforturile noastre se concentrează pe mediul local, având drept ţintă cetăţenii Timişoarei. Încercăm însă să avem şi un public din euro-regiune - din România, Ungaria şi Serbia. Mereu am încercat să acoperim euro-regiunea. Totodată, suntem şi parte din platforme europene de arhitectură şi de cultură, am început să devenim un eveniment relevant şi la nivel european.“

La ultima ediţie a Beta, au fost undeva la 10.000 de persoane care au vizitat evenimentul timp de o lună. „Este însă destul de greu să monitorizezi ce se întâmplă în spaţiul public, având în vedere că am avut un format mai experimental“, conchide Alexandra Trofin.