Aurel Bernat, director general BT Asset Management, Grupul Financiar Banca Transilvania, despre anul 2008

Anii 2008-2009 au fost cei care mi-au marcat gândirea investiţională. Cauzele pot fi diverse. În primul rând, a fost o criză în adevăratul sens al cuvântului, un exemplu de contaminare şi în acelaşi timp un curs rapid de globalizare.

Sesizarea crizei, începutul, apogeul şi revenirea la normalitate s-au resimţit în mod diferit, iar aici  mă refer la România. Cei conectaţi la ştirile internaţionale au văzut criza înainte de resimţirea la noi în ţară a vreunui cutremur financiar. Alţii au fost preferat să nu dea atenţie, pe motive de decuplare economică. Iar cei mai mulţi au văzut prea târziu efectul şi au fost nepregătiţi atât în ceea ce priveşte efectele, cât şi revenirea post criză. Ţin minte cum într-o zi, la îndemnul unui coleg de-al meu, mă uitam efectiv la oamenii care treceau pe stradă şi am remarcat că îşi vedeau liniştiţi de treburi.

Era anul 2008, scăderile bursiere erau zdravene, dar încă nu se simţea nimic în economie. Atunci am realizat că, indiferent cât de stresat aş fi legat de plasamente, indiferent câte griji ne facem într-un anumit moment al vieţii, lumea merge mai departe. Iar acesta este un lucru grozav! În 2009, când sărbătoream revenirea burselor, lumea în jurul nostru devenise pesimistă. Ca o morală a evenimentelor, am învăţat că în timp rănile se vindecă, că o scădere poate semnala o creştere puternică în viitor, iar în general atunci când toată lumea este pesimistă din punct de vedere investiţional, acel moment este unul de expunere agresivă pe pieţe.

Anii frumoşi rămân în amintire, iar frumuseţea stă în ochii privitorului. Prefer aşadar să văd cu ochi buni viitorul.