Gabriel Zbârcea, managing partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii, despre anul 2005

„Anul 2005 a fost singurul an în care am făcut altceva decât avocatură. Am fost numit şef al AVAS (echivalentul Ministerului Privatizării) la doar 32 de ani. O experienţă formidabilă, participam la şedinţele de guvern, învăţam şi macroeconomie, mă confruntam cu problematici diverse. În prima lună am dispus să fie blocate conturile datornicilor AVAS, nu am vrut să mă uit pe listele datornicilor, să nu cumva să ezit, să îmi fie teamă sau să mă înmoi.

A doua zi atât preşedintele, cât şi prim-ministrul m-au sunat să mă felicite şi abia în acel moment am cutezat să mă uit pe listă. Erau companii deţinute de politicieni, moguli media, sponsori de partide. Am fost fericit. Şi mulţumit. Venisem pe poziţia aceea ca să fac treabă. Să fac treabă „altfel”.

Apoi am fost numit preşedintele Comisiei de Privatizare a BCR, de departe cea mai de succes privatizare din România, şi preşedintele Comitetului Interministerial pentru Concurenţă. Verificam mai multe ministere cu atribuţii în domeniu cu scopul de a închide capitolul VI Politica în domeniul concurenţei, în contextul negocierilor de aderare a României la UE. Tot atunci m-am confruntat cu „problema” RAFO şi sume uriaşe de bani, de ordinul sutelor de milioane de euro, au fost aduse la buget. Am purtat negocieri dure cu FMI, trebuia să îi conving să nu închidem sau să lichidăm companii româneşti importante şi am fost fericit că i-am convins, că s-au salvat atunci companii care sunt încă pe piaţă şi au mii de salariaţi, au existat litigiile câştigate la Washington legate de Noble Ventures şi Nitramonia Făgăraş, problematica FNI.

În acel an am muncit enorm, am dat tot ce am avut, minte, timp, pricepere. Poate cu mintea de acum aş trata ceva mai detaşat anumite problematici, situaţii, persoane.

2005 a fost anul care m-a maturizat pe deplin, de parcă aş fi trecut prin „armată”. Mă uit în urmă cu mândrie, nostalgie şi cu sentimentul că am făcut ceea ce trebuia.”