În ultimele două decenii numărul de copii care se nasc în România într-un an a scăzut cu 37%, însă aceştia, fie că sunt la clasele primare, la gimnaziu sau chiar la liceu, continuă să înveţe după „reţeta” comunistă - în schimburi. Astfel, ei sunt obligaţi să stea ore întregi la cursuri şi să asimileze un volum mare de informaţii în perioade ale zilei care, biologic, sunt programate pentru odihnă sau relaxare.
Cum se explică învăţatul în schimburi în condiţiile în care numărul de copii din România care intră anul acesta în clasa a cincea este cu circa 100.000 mai mic decât în urmă cu 12 ani?
„Chiar şi în condiţiile unui trend demografic în scădere, principala cauză a instituirii programului în schimburi rămâne insuficienţa spaţiilor de şcolarizare (reţea şcolară subdimensionată)“, au spus reprezentanţii Ministerului Educaţiei pentru ZF.
Chiar şi statisticile arată că scăderea numărului de copii care se nasc în România a fost urmată îndeaproape de evoluţia numărului de unităţi de învăţământ. Dacă în 2014 au fost cu 37% mai puţini copii, reţeaua şcoalară a fost mai mică cu 33% decât în urmă cu zece ani, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În plus, programul în schimburi este întâlnit mai des în oraşe mari, care au absorbit copii din zonele rurale, susţin unii specialişti în educaţie.
„Pe vremea când eram eu în şcoală aveam cursuri şi dimineaţa şi seara pentru că mă obliga şi specializarea. Într-o parte a zilei făceam cursuri teoretice, iar în alta practică. Ce-i drept, fac parte şi din generaţia «decreţeilor» (născuţi după 1966 – n.red.), am fost mulţi, iar şcolile nu erau pregătite să absoabă un volum atât de mare de copii“, spune Ani C., 47 de ani, asistent de laborator.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei spun că, potrivit regulamentului de funcţionare a unităţilor preuniversitare din România, învăţământul primar funcţionează, de regulă, în programul de dimineaţă şi că pentru unităţile de învăţământ care funcţionează în cel puţin două schimburi, programul este stabilit de consiliul de administraţie al unităţii.
În consiliile de administraţie, pe lângă cadre didactice din şcoală şi reprezentanţi ai părinţilor, se numără şi primarul sau un reprezentant al său şi un reprezentant al consiliului local. Cu alte cuvinte, decizia extinderii capacităţii şcolilor stă în mâinile primarilor şi ale consiliului local din zona în care se află o unitate de învăţământ, în mâna celor care împart bugetele locale.
În anul 2014, în România s-au născut aproape 198.000 de copii, în timp ce în 1990 numărul depăşea 314.000. Tot în 2014, existau 5.650 de şcoli în România, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, faţă de cele aproape 8.500 câte erau în urmă cu un deceniu.
„Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nu deţine date statistice referitoare la numărul de unităţi de învăţământ preuniversitar care îşi desfăşoară activitatea în schimburi“, au mai spus reprezentanţii de la Educaţie.
