Daca, pana in 1989, reprezentarea pieselor apartinand unor autori din tarile "vecine si prietene" era o obligatie impusa teatrelor in mod mai mult sau mai putin explicit, de atunci incoace, dramaturgia din statele ex-comuniste a aparut doar sporadic in repertoriul autohton.
Face exceptie creatia dramatica a sarbului (celebru, altminteri, in toata lumea) Dusan Kovacevic, prezent, in clipa de fata, pe trei scene romanesti, cu trei texte diferite.
Unul dintre acestea, Larry Thompson, tragedia unei tinereti sau Show Must Go On, a avut nu de mult premiera la Teatrul "Nottara", care, dupa nefericitul scandal de anul trecut, pare ca vrea sa-si spele "pacatele" scotand un spectacol dupa altul; unele - cu certe ambitii estetice.
Asa este si Larry Thompson... Scrisa in 1996, fiind, asadar, una dintre cele mai recente piese ale faimosului scenarist al la fel de faimosului film Underground (regizor: Emir Kusturica), piesa foloseste procedeul binecunoscut al "teatrului in teatru" pentru a infatisa o sectiune in adancimea realitatii de azi din fosta Iugoslavie.
Dar, asa cum procedeul in chestiune este folosit "in raspar" - e vorba despre un spectacol care, de fapt, nu se joaca, pentru ca protagonistul nu s-a prezentat la teatru -, tot asa realitatea respectiva este una pe jumatate ireala, cu morti care invie dupa ce au raposat pe banda rulanta, tripli gemeni insurati cu triple gemene, australieni plecand spre Rusia cu elicopterul s.a.m.d.
Povestea propriu-zisa e simpla: sunt aratate, alternativ, teatrul unde directoarea si un actor incearca sa amageasca nerabdarea publicului care asteapta zadarnic inceperea reprezentatiei anuntate (Cyrano de Bergerac) si locuinta actorului principal, atefan Nasoi, unde rudele acestuia urmaresc cu palpitatiune la televizor serialul australian Larry Thompson, tragedia unei tinereti, pe cand, in camera alaturata, nepotul-artist se sinucide.
Fauna umana pe care aceasta poveste o pune in miscare nu e insa deloc simpla; urmele unui razboi abia incheiat (ce va naste - nebanuite, atunci, de Kovacevic - alte razboaie...), un bizar amestec de aroganta "capitalista" si de tembelism socialist, umorile foarte clocotitoare si foarte repede schimbatoare dau un peisaj social si psihic profund balcanic, in care absurdul enorm este parte a existentei de fiecare zi.
Tanara regizoare (si traducatoare) a piesei, Mara Pasici-Manolescu, are putina experienta profesionala; dupa spectacolul de absolvire, a mai semnat o singura montare (Draga mincinosule, la National).
Ea a privit textul cu respect, neindraznind sa se indeparteze (minus cateva taieturi neesentiale) de o ilustrare "cuminte" a lui, si, in acelasi timp, cu teama, neincrezandu-se, de pilda, in ideea - stralucita - a autorului de a juca inceputul spectacolului "ca la teatrul radiofonic", cu glasuri ce se aud din spatele cortinei lasate.
Aceasta neincredere a costat-o, caci amplasarea actorilor, minute lungi, dincolo de o perdea semitransparenta, care nici nu-i ascunde, nici nu te lasa sa-i vezi bine, induce o senzatie de iritare ce va plana asupra intregii reprezentatii - in rest, destul de vioaie si cu accente corect puse.
Relativa nesiguranta a regizoarei li s-a transmis si unora dintre actori, care, pe alocuri, par a nu sti exact ce anume joaca; dintre "ceilalti" trebuie citati atefan Sileanu (excelent), Ion Haiduc, Ruxandra Sireteanu, Cristian aofron, Anda Caropol.
In ceea ce-l priveste pe Dusan Kovacevic, el este, in continuare, un autor de cercetat...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
