Ziarul de Duminică

Antiques c’est chique

Antiques c’est chique
19.08.2010, 23:55 24

De la mobilă - fotolii, canapele, măsuţe, cuiere - până laneînsemnatele obiecte care colorează viaţa -suporturi de şerveţele,accesorii de prins părul doamnelor, panglici, solniţe - seamestecă, se sprijină şi se însingurează într-un târg deantichităţi. Obiectele nu sunt numai învelite în stratul vâscos altimpului ci şi în mantia amintirilor, istoriilor -unele dramatice,altele anoste, cele mai multe tragice - ale unor oameni şi familii.Cu excepţia cărţilor nu aş cumpăra nimic dintr-un astfel de bazar.Mai întâi că obiectele astea au farmec numai împreună, alăturarealor pe o măsuţă, la un stand, într-o prăvălioară configurând unconcret al unei abstracţiuni: timpul.Cu cât împerecherea lor estemai întâmplătoare cu atât sporeşte farmecul. Cum nu mi-am croit ocasă a întoarcerii în timp ci una în care fiecare obiect are ofuncţionalitate precisă - chiar dacă această funcţionalitateînseamnă inclusiv capacitatea de a-mi bucura privirea sau a o facepur şi simplu frumoasă -, nu aş găsi modul şi spaţiul în care săaşez lucruri alese de un altul pentru un alt climat, o altă viziuneasupra lui şi a lumii în care ar vrea să trăiască. Pentru că înfond asta înseamnă casa noastră: o proiecţie a lumii în care amvrea să trăim, iluzionându-ne că trăim în ea prin microuniversul pecare ni-l creăm. Apoi, nu aş cumpăra astfel de obiecte deanticariat şi antichităţi pentru că mental aş fi copleşit, mi-arproduce o stare de disconfort profund poveştile adormite înobiecte. Ar fi asemenea unei prezenţe străine în casă, o prezenţădespre care nu aş putea spune că este benefică sau purtătoare derău. Vâlva - aşa cum este numit viul, spiritul fiecărui obiect -este ciudată şi, se spune, bântuitoare şi adesea răzbunătoare! Înfine, cum nici colecţionar nu sunt -odată cu pierderea în condiţiiciudate a clasoarelor mele de timbre, adunate cu atâta evlavie,pasiune şi sacrificii în copilărie am pierdut şi pasiunea de aordona timpul în colecţii -, nu aş găsi un rost în a cumpăra feţede masă, păhăruţe de lichior, pendule, ceasuri de purtat la vestă,fotografii de familie şi mai ştiu eu ce alte nimicuri frumoase şiinutile.
Cu toate acestea, atunci când am prilejul şi buna (sau reaua)dispoziţie îmi place să trec prin târgurile de antichităţi pentru aprivi, dar mai ales pentru a sparge monotonia timpului linear şiireversibil, jucându-mă imaginar cu simultaneitatea sau dezordineaîn care apar vremurile demult trecute. Într-un târg sau magazin deanticihităţi sunt contemporan, simultan, cu tot ce s-a trăit pânăacum. Senzaţia asta, recunosc, îmi creează o bună dispoziţie deînvingător: iată că timpul poate fi recuperat, ţinut pe loc şichiar învins.
Prozaic însă, aş spune că mulţimea de târguri - trecând prin ţarăîn acest concediu, am putut sesiza că aproape fiecare marelocalitate îşi avea ca eveniment un astfel de târg - spune desprestarea noastră de sărăcire. Ele nu diferă decât, să spun aşa, princalitatea ofertei de amărâtele oboare unde se vând clanţe, capacede WC-uri, cuie, lanţuri de bicicletă, ciocane, şurubelniţe,şnururi, agrafe - toate vechi, uzate, mâncate de rugină sau demizerie. Celor ce vând le prisoseşte marfa de îndată ce sedispensează de ea în schimbul câtorva bănuţi. Raporturile dintretârguri şi oboare se schimbă când e vorba de raporturile umane: laobor se vine cu mărunţişurile din casă cu gândul că va fi existândcineva mai sărac decât tine care nu îşi permite un cleşte nou, darcare are absolută nevoie de un cleşte, în timp ce la târgul şimagazinele de anticihităţi se vine cu speranţa că vor mai fiexistând oameni suficient de bogaţi dispuşi să îşi cumpere untrecut cu ştaif.

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat al Facultăţiide Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureat al AcademieiRomâne (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de proză i-au fostpremiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLER pentrujurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj",în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO