Cartile urmeaza destinul oamenilor. Cand am "ramas" in strainatate, cartile pe care le publicasem pana atunci au fost ostracizate, alungate din bibliotecile publice. Intorcandu-ma in 1990, cartile mele s-au intors si ele prin biblioteci (cele care n-au disparut intre timp, furate de prin depozite si pivniti). Tot astfel, in aceeasi perioada a exilului nostru, biblioteca mea din tara a fost serios jecmanita; din cele peste opt mii de volume, au ramas mai putin de trei mii.
Aceasta e soarta bibliotecilor la noi. Ma intreb unde e biblioteca lui Titu Maiorescu, a lui Odobescu, a lui Heliade-Radulescu? Avem resturi din acele biblioteci, dar nici una nu ne-a ramas in intregime, marturie a unor existente carturaresti. Ne lipseste o biblioteca a Junimii, sau mai exact a junimistilor. Suntem un popor risipitor de valori, lipsit intr-o prea mare masura de acea pietate pe care se intemeiaza cultul mortilor si cultura celor vii.
Pornind de la asemenea ganduri melancolice, dar si de la ideea de a intreprinde ceva impotriva alunecarii in uitare - idee care biruie in mine aproape intotdeauna melancolia -, i-am propus in primavara trecuta rectorului Universitatii din Cluj, Andrei Marga, alcatuirea prin donatii si achizitii a unei Biblioteci a Cercului Literar de la Sibiu, plasata sub egida acelei Universitati. Rectorul Marga, un mare constructor, un spirit pragmatic, mi-a marturisit ca se gandise mai demult la un asemenea proiect. El a inteles perfect importanta unei asemenea institutii si a decis crearea ei. Biblioteca Cercului Literar va face parte din reteaua administrata de Biblioteca Centrala Universitara din Cluj.
In anul trecut, cand s-a luat aceasta decizie, mai eram - impreuna cu prietenul meu, poetul Stefan Aug. Doinas - ultimii supravietuitori ai Cercului Literar. Acum, am ramas doar eu. La inaugurarea Bibliotecii Cercului Literar, care a avut loc in ziua de 4 martie, am fost singurul reprezentant al acestui adevarat Cerc al poetilor disparuti. Alaturi de mine era un prieten ceva mai tanar al nostru, al cerchistilor, al lui I. Negoitescu, Doinas, Cornel Regman si I.D. Sarbu, profesorul Virgil Nemoianu. Venise din America, intrucat, cu o zi mai inainte, Universitatea din Cluj ne facuse onoarea acordarii titlului academic de Doctor Honoris Causa. Prin noi era onorat de fapt intreg Cercul Literar de la Sibiu.
Se implinesc in acest an saizeci de ani de la lansarea acelui Manifest al Cercului Literar (publicat in mai 1943 in ziarul Viata), care, sub forma unei scrisori de solidarizare cu critica lovinesciana, era, in acelasi timp, o pledoarie pentru un crez umanitar ce depasea ingustele veleitati ale epocii si un protest impotriva unei arte infeudate politicului. Intrucat semnatarii acelui manifest faceau profesie de credinta entuziasta pentru critica estetica ce descindea din Titu Maiorescu, atacurile - alaturi de unele adeziuni calduroase si de raspunsul emotionat si emotionant al lui Lovinescu, care vedea in cerchisti o noua generatie maioresciana - n-au intarziat sa se produca. Scrisoarea deschisa adresata lui E. Lovinescu era considerata de o parte din presa timpului, din punctul de vederii al conjuncturii nefaste a razboiului, drept un manifest defetist, iar din punct de vedere al unei estetici inguste, drept un manifest al estetismului. Nu era nici una, nici alta.
Eram inca liceean pe vremea lansarii acelui Manifest, deci nu luasem parte la alcatuirea lui. Abia in toamna acelui an ma inscriam la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj, in refugiu la Sibiu. Aici, la seminarul de filosofia culturii al lui Lucian Blaga, aveam sa-i descopar pe cerchisti si aveam sa fiu "descoperit" de ei. Eram atunci cel mai tanar, ultimul venit in Cerc. Frumoasa aventura a cenaclurilor Cercului, a Revistei Cercului Literar (aparut in ianuarie 1945) avea sa ne uneasca.
Recitind azi articolul-program, "Perspectiva", din primul numar al acelei excelente reviste, observ larga platforma axiologica pe care ne situam de la inceput. Cautand "fenomenului artistic orientari stilistice noi", ne puneam "in slujba valorilor nepieritoare". Patosul unor formule din acel articol ne poate face azi sa zambim cu o melancolica ingaduinta. Nu e mai putin adevarat ca acele cuvinte aveau o acoperire reala, ca vointa de inovare "stilistica" (amintind prezenta, deloc tutelara dar fecund incitanta, a lui Lucian Blaga, filosoful stilului, in mijlocul Cercului), ca si "valorile nepieritoare" (indicand o neta orientare filosofica spre un absolutism aziologic) nu erau simple nomina, formule, proiectii desarte.
Prin biblioteca pe care am inaugurat-o in cadrul Universitatii din Cluj, am dorit sa zidim un memorial carturaresc al Cercului Literar de la Sibiu.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
