Poate nu intamplator aceasta luna iunie, capricioasa ca o dama emancipata de secol XIX, te va duce la Casa Melik, pentru a pasi printre trandafirii inca umeziti de ploile noptii: trebuie sa strabati un culoar de o salbaticie calculata pentru a patrunde in racoarea casei.
Apoi vei urca scarile la catul superior, pregatit pentru experienta necesara regasirii unei sensibilitati pierdute: cand patrunzi in camera pe ai carei pereti se afla cele 24 de desene ale lui Theodor Pallady, realizezi ca ai fost invitat intr-un spatiu interior, intim, ca intr-un cabinet polivizual de veac XVII, unde realitatea este deformata de legi divine.
"Obiectul in sine este fara valoare, artistului ii revine sarcina sa-l simbolizeze, sa-l spiritualizeze", nota Pallady in Jurnalul sau, in cea mai deplina traditie simbolista. Este o afirmatie care vine sa intareasca demersul celor ce au organizat expozitia de fata, de la Casa Melik: "Influente ale simbolismului francez si sensuri simbolice in creatia lui Theodor Pallady".
Expozitia se concentreaza asupra desenelor lui Pallady, cel care scria la un moment dat ca pictura nu este defel culoare, ca adevarata pictura se face cu Alb si cu Negru. Simbolismul creatiei lui Pallady poate fi decelat in doua "domenii": in viata, prin asimilarea estetismului ca Weltanschaaung (estetism ce merge pana la decadenta), si in arta, unde sincretismul, infuzia de simbol aplicata obiectului sunt coordonate evidente. Cu toate acestea, spre deosebire de Moreau, de exemplu, Pallady pastreaza o elegenta absolut personala a stilului si o sensibilitate care-l fac sa evite exagerarile.
Desenul evita intotdeauna asemanarea cu modelul, mimesis-ul este respins cu oroare de artist, intaietate avand intotdeauna desenul interior, modelul intim, acea lupa care deformeaza imaginea. Geometrizarea pare sa fie procedeul cel mai frecvent utilizat de artist pentru "a fugi de modelul sau".
"Interioruri si nuduri... si, din cand in cand, cate un peisaj - ecou de mare pastrat in camara unei scoici... Sufletul lui Pallady e o surdina pusa pe toate culorile lumii: pe toate el le imblanzeste, dandu-le adancime, in toate el face sa vibreze o mare suferinta". Cuvintele lui Blaga invaluie arta lui Pallady in aceeasi maniera in care poetul-filosof a facut-o descriind altarul de la Isenheim. O exactitate a interpretarii (adevarata capodopera ek-phrastica) disimulata si potentata de eleganta si lirismul exprimarii: nici ca se putea combinatie mai fericita - Pallady si Blaga.
Chipurile din desenele artistului sunt pierdute parca in ansamblul simbolic, lipsite de o identitate comuna (o identitate mimetica, sa-i spunem), pentru a capata una noua, o identitate in care "carnalul" se re-defineste in raporturile sale cu intregul, cu interiorul ochiului "monstruos" ce deseneaza.
Poti sa te pierzi in mijlocul acestor desene, sa iesi din linistea casei Melik fara a sti ca ti-ai pierdut chipul si ai patruns intr-o alta ordine. S-ar putea chiar sa iesi la finalul expozitiei, prin decembrie, cand trandafirii vor fi fost inlocuiti de zapada grea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
