Trăim intr-un timp al vizualului, al lui Homovidens, cum ar fi spus Giovanni Sartori. Totul pare că secumpără şi se vinde in funcţie de audienţă, vizibilitate şi consum.Valoarea a devenit mai degrabă un instrument de măsurare aaudienţelor cantitative, nu calitative. Valoarea a devenit pentrutot mai mulţi vânzători de produse culturale un indice şi, in celmai fericit caz, un pretext pentru un plan eficient deafaceri.
Opera artistică e din ce in cemai dependentă de marketing şi promovare. Publicul devorează ce ise vinde ca fiind de actualitate, intrend saula modă. Instituţia criticii şi chiar spiritul critic şi-aupierdut prestigiul din vechea lume a bipolarităţiicapitalism-comunism. Ideologiile au fost aruncate in aer odată cufelul in care şi centrul, şi marginea şi-au pierdut dimensiunilelor restrictive. Totul s-a transformat intr-un act hedonist alinterşanjabilităţii, unde doar efectul de sincretism şi mimareaunor genuri şi categorii artistice diferite au putut să creeze ogimnastică nouă a gusturilor şi mentalităţilor. Prim-planul caşablon al succesului televizual a intoars pe dos receptareacritică, nemediată, a operei şi a personalităţiiartistice.
In epicentrul acestei lumi subdictatura vizualului, poţi răzbate fără mari resentimente intrândin Reţea sau in segmentul social-cultural in care eştiincadrat de către alţii ori in care chiar tu ai ales să fiireprezentat. Astfel, acceptând această formă persuasivă şi eficacede constrângere, "produsul tău cultural" va fi mai uşor demarketat, de promovat şi de vândut. La fel, ideile şi activităţiletale sociale, politice, economice.
Ce poate rămâne din această lumea lui Homo videns? Cum se poate elibera un artist autenticde zgura ori sclipiciul vizualului? Ce instrumente poate folosi elpentru a se elibera de dictaturile prezentului şi aleReţelei?
Răspunsurile la aceste intrebăripot fi aşezate ca intr-un puzzle oniric şi critic folosindu-ne deresturile de limbaj vizual (adevărate şi imprevizibile parafrazelivreşti) şi de sintaxă hiperfigurativă din cele 12 lucrări semnatede Francisc Chiuariu*, aşezate toate sub semnulReţelei.
Aceste 12 lucrări sunt deadmirat pentru felul in care creatorul lor ştie să facă dinmeşteşug, din asumarea tehnică a unor lucrări canonice, unspectacol al gândirii vizuale. Asumarea unor teme şi a unor imaginice ţin de istoria artelor vizuale nu e făcută doar ca odemonstraţie la prima mână a meşteşugului, ci şi ca un element desusţinere a unor discursuri complementare. Un discurs al forţei deexpresie a construcţiei din şi prin culoare, a tuşei carerevigorează elementul vizual canonic, faţă cu discursul creat dinliniile minimaliste ale unor desene in cheie ludică sau de şotronintertextual-vizual. Citirea Reţelelor se face punând mereuin lectură două sintaxe: (re)construcţia canonică prin jocul secundal unor desene ingenue, eliberate de ideologii şi mode. Acestediscursuri vizuale, cu o precizie asupra detaliului şi cu o marelibertate a desenului, sunt răspunsurile personale ale lui FranciscChiuariu de eliberare de Reţea. Fie că Reţeaua poatesă ia şi forma unor opere vizuale consacrate.
Pe lângă abilităţile indiscursul vizual, Francis Chiuariu dă un rol proeminent, ingândirea sa artistică, Incertitudinii. Incertitudinea de a fi,incertitudinea de a cunoaşte, incertitudinea de a iubi ori de a fiiubit, incertitudinea asupra devenirii. Incertitudinea poate sărioricând din aceste 12 lucrări ca un iepure vânat de sondaje şistatistici. O incertitudine ce ar putea fi citită, de altfel, şi inochii celor care privesc şi cercetează aceste 12 Reţele. CuIncertitudinea pre Incertitudine călcând şi construind poţi evadadin Reţea pentru a plonja in REM, in subconştient, inmitologii urbane, vizuale şi subiective, in Ficţiunea cea maipură.
Mai e de remarcat in acesteReţele ale lui Francisc Chiuariu poziţia sa ironică, darsenină, neincrâncenată, cu care foloseşte lucrările canonice dreptparafrază pentru teme politice ori pentru marii actori politici dintrecutul totalitar şi din prezentul european. Toate acestereferinţe sunt mijloace şi elemente de background menite a lăsalocul unor noi intrebări şi a unor noi Incertitudini cu careartistul poate proiecta o hedonistă ontologie a eliberării de sineşi de Reţea.
Trăim, parcă din ce in ce maimult, intr-o lume a reţelei. In fapt, vedem in aceste Reţeleo expresie atât a consumismului, cât şi a globalizării educaţiei şiproduselor culturale. O lume in care există interdependenţămaterială, nu spirituală! Firele văzute şi nevăzute aleReţelei sunt un fundal vizual pentru noul proiect alartistului Francisc Chiuariu. Pe dimensiunile mari ale pânzei nesunt dezvăluite, intr-o tehnică impecabilă ce parafrazeazăstilistic epoca maeştilor Renaşterii, opere de Velázquez, Tizian,Botticelli, in care discursul hiperfigurativ şi narativ işi iapartea leului; ne sunt dezvăluite, aşadar, toate fantasmele,umbrele, luminile şi intrebările ontologice ale unui artist avândşi conştiinţa valorii de sine, şi conştiinţa propriei fragilităţiin faţa Reţelei.
Reţeaua te poate include,dar, prin efect, iţi poate crea sentimentul castrant de a nu fi tuinsuţi un creator liber, cu o libertate totală asupra diversităţiiformelor de gândire şi de trăire. Excluderea din Reţea, ori,dacă nu excluderea, absenţa din "network", iţi poate da vertijulunei excomunicări sociale şi materiale.
Francisc Chiuariu, in linii şituşe de o concreteţe de orfevrier, stăpânind cu ingeniozitate şisensibilitate construcţia plastică a feluritelor şi imaginatelorReţele, işi dă prin aceste noi lucrări maturitateacreatoare. Formele sale au o suprafaţă narativă şi chiar ezoterică- fie că e un Suveran Pontif ţinând in braţe Pruncul Sfânt căruianu i se distinge faţa, fie că e vorba de alăturarea unor pantofi defirmă lângă picioarele lui Buddha, fie că ne dezvăluie concreteţeagata de tridimensional atunci când plonjează in vis, insubconştient sau in REM. Toate acestea sunt prinse intr-oReţea prin care iepurii, simbol al norocului, incearcă să-şigăsească un prezent şi un viitor. Dimensiunea Sfârşitului prinmultiplicarea unei scheme, a unei convenţii (inclusiv a celeiprivind şabloanele de gust şi cele vizuale) dă viziunea de forţăinterioară care amprentează Reţelele lui FranciscChiuariu.
Sunt convins că forţa acestorpânze mari va trece dincolo de mode şi timp, dincolo deReţele, cu o iradiere spirituală şi stilistică pe cale de acanoniza expresia artistică inconfundabilă a unui mare pictorromân. Cei care vor să capitalizeze acest mare talent al luiFrancisc Chiuariu ar trebui cu grăbire să-i cumpere lucrările. Cotalucrărilor sale, mă refer aici la o valoare nemediată deReţea!, e cu siguranţă una europeană.
Reţelele lui FranciscChiuariu sunt printre cele mai importante propuneri şi certitudiniartistice ale lui 2010. In plină criză morală, spirituală şimaterială, s-a născut o mare operă despre firele care ne insoţescori ne vestesc Sfârşitul!
*) Francisc Chiuariu,Reţele, la ATELIER 030202 (Sala Nouă a Teatrului de Comediedin Bucureşti, strada Sfânta Vineri nr. 11)
cipariu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
