Am vazut in cele aproape doua mii de pagini ce compun jurnalul lui Constantin Mateescu din 1966 in 1989 un permanent balans intre notatia crud-faptica a zilei (de unde si panorama desertaciunilor redactionale din breasla scriitoriceasca) si constiinta biografiei concepute la modul nobil-livresc, prin efortul de estetizare a perceptiei.
Iata-ne ajunsi la 1990-1993*. Peisajul dezolant de dupa razboiul de gherila culturala de-o viata: "Se repeta evenimentele din anii '44-47. Seara, plimbare la biserica Antim. Aprind o lumanare. Biserica pustie. Bantuit de ganduri negre. La intoarcere, pe Rahova. Tigani la marginea trotuarului. Mizerie, case ruinate. Intuneric. Ma simt batran, intrus, din alte vremuri" (29 ian. 1990). La 6 mart. 1992: "Singuratatea varstnicilor, tema predilecta in proza mea, mi-a devenit deodata tovarasa de viata. Traiesc cu ea. Ma bucur de dulceata ei amara. Zi si noapte". La 16 mai 1993: "Excelenta cartea lui Brzezinski, Marele esec. Realizez inca o data ratarea mizerabila a generatiei mele". In context, pregatirea Jurnalului pentru tipar se impune, asadar, ca o fatalitate: "Citesc in Romania literara Jurnalul lui Radu Petrescu. Impresie extraordinara. Fac fara voie comparatia cu jurnalul meu, sarac, in mare penurie de idei, fara ambitii literare. Sa mai continui? M-a ajutat in vremuri grele. A fost pariul meu cu Timpul. Dilema" (10 ian. 1991). Iar la 16 nov. acelasi an: "Ma bate gandul sa-mi revad jurnalul si sa-l public. Nu sunt decis. E o intreprindere prea hazardata. O sa-mi atrag o sumedenie de adversitati si replici insidioase".
Sa nu uitam ca Radu Petrescu apare pozitiv inca din 23 apr. 1970 in jurnalul lui Constantin Mateescu: "Matei Iliescu, pentru cronica. Radu Petrescu apare intempestiv si autoritar in literatura noastra. Rromanul lui e fermecator. Rafinament, inteligenta filtrata savant, pedanterie stilistica, sensibilitate de poet". (v. si 26 ian. 1973: "descopar literatura memorialistica de foarte buna calitate a lui Radu Petrescu, amestec de orgolii, cultura densa si talent") - totul jalonat ferm de lecturi si scene, de atacuri editoriale resemnat-sarcastice si recluziuni autoimpuse. Cel care se lovise la debutul editorial de referatul lui Aurel Martin, de opiniile otravite ale lui Lancranjan si cronicile semnate de Sanziana Pop si Valeriu Cristea, dar se extazia de "veghea" lui Salinger, avea sa ne poarte prin culisele teatrului de epoca, "rezemat de perete, obscur, observand totul cu o curiozitate rea": Zaharia Stancu vituperand in mai 1968 la Casa scriitorilor, Adunarea generala a breslei in 14 nov. acelasi an (cu un Fanus Neagu dezlantuit impotriva lui Mihnea Gheorghiu), incursiunea (aranjata de lt.col. Nicolae Pop) in redactia Saptamanii lui Eugen Barbu (21 febr. 1974), Zilele culturii valcene din martie 1975, atmosfera de la catafalcul lui Marin Preda, Muzeul Literaturii (20 mai 1980), coada de la macelaria din Ferentari (20 aug. 1984, scena simbolica de-o grotesca duritate), interogatoriul la Securitate (2 apr. 1981), audienta la Comisariatul Militar de pe Panduri (9 iul. 1984), avalansa de zvonuri funeste si legiferari aberante din anii '80 (iata cateva exemple numai din intervalul ian.-dec. 1984: "profesorii care predau teologie au fost zvarliti in intreprinderi", "pierd doua ore la Militie ca sa obtin o hartie ce-mi confera dreptul sa folosesc masina de scris", "editurile nu mai platesc tirajul al doilea", "scrierile pentru copii vor fi indepartate din dictionare", "cozi imense la bezina, de 400-500 de metri", "productia editoriala va scadea la jumatate", "restrictii la lumina si caldura", "la Politehnica profesorii tin cursurile in paltoane"), daramarea statuii lui Lenin din Piata Scanteii ("acum, la batranete, evenimentul imi pare straniu, aburos, ca o speranta implinita mult prea tarziu in plaja mea de asteptare. Pofta dementa sa ma imbat"), ca sa nu mai vorbim de multimea detaliilor picante de genul "desenului chiloteilor Alexandrei Tarziu", "masuta de toaleta a lui George Sbarcea, plina de dresuri si sticlute parfumate, adevarata drogherie" s.a.m.d.
Dincoace de fapticul cotidian, la fel de semnificative pentru psihologia autorului, dar si pentru climatul epocii, sunt lecturile, din ce in ce mai numeroase, si din care spicuiesc doar pentru a va sugera cuprinsul: "exceptionale" nuvelele lui Marquez, La dispozitia dumneavoastra, de Mircea Dinescu ("Da"), monografia N. Filimon de Henri Zalis ("produs imund, proletcultist, netrebnic"), Moarte pe credit ("Fascinanta"), Marea plecare de Queffelec ("fad"), "ma delectez cu Psalmii dupa Dosoftei", "agreabila Corespondenta lui Joyce", Sartre - "omul cu care n-as putea fi prieten", "foarte bine scrisa" Soarecele B de I.D.Sarbu, excelent Sabato, Yourcenar "prolixa", Seara tarziu de Alexandru George ("livresc, emfatic"), "citesc fara placere Corpuri de iluminat de Stelian Tanase", "impresie salcie" la Insinguratul lui Ionesco, "impresie mediocra" la Pavilionul cancerosilor, Agopian - "fleacuri amuzante", surpriza Blocadei lui Pavel Chihaia, "plictis" la Tepeneag, "nervos, viril, isteric" Breban, Apel catre lichele - "lectura delectabila", Ostinati - "un esec dramatic", Gluma lui Kundera "imi aminteste de Breban" s.a.m.d. La 31 ianuarie, Constantin Mateescu va implini 75 de ani. Jurnalul, bineinteles, continua!
*) Constantin Mateescu, Jurnal in libertate, VI, 1990-1993, Editura Almarom, 323 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
